Nouvelle vague literaria sarda

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.

Nouvelle vague literària sarda est unu nòmini donau medas bortas a sa literadura de sa Sardigna de is ùrtimus tempus.

Storia[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Nouvelle vague literària sarda[1] est unu modu de narri po is òperas literàrias de is medas autoris sardus de hoi, cumentzendi de is annus Otanta de su Noixentus. Movimentu o atòbiu de autoris de romanzus e artrus testus (e medas bortas puru de cinema[2], teatru e artras produtzionis artisticas[3]) chi medas bortas tenint impari temas, génerus e stilis, e inprus sa Sardigna comenti a logu de su chi scriint.[4] [5]

Custa literadura sarda noa est cunsiderada de medas una de is mellus literaduras regionalis de hoi in italianu,[6] ma no pagu bortas est iscrita puru in artras linguas de Sardigna, in sardu, in corsu-gadduresu-sassaresu, in catalanu-algheresu, in genovesu-carlofortinu-tabarchinu).[7][8][9]

Sa denominatzioni de 'beranu'[10] opuru de 'nouvelle vague'[11] est pruschetotu unu parri bonu (ma no sempri[12]) de sa calidadi, cantidadi e fama internatzionali de no pagu dei custas òperas,[13][14] tradùsias in medas linguas de su mundu.[15]

Sa 'nouvelle vague' literària sarda est istétia cumentzada, segundu unu parri repìtiu,[16][17][18] de una trìadi formada de Giuliu Angioni, Sergio Atzeni e Salvatore Mannuzzu, e pois sighida de autoris prus giòvunus: Salvatore Niffoi, Alberto Capitta, Giorgio Todde, Michela Murgia, Flavio Soriga, Milena Agus, Francesco Abate e medas artrus, intra is calis is iscritoris sardus po pipìus Bianca Pitzorno, Bruno Tognolini e Alberto Melis.

Custa literadura sarda noa est puru cunsiderada unu resultadu, in Europa,[19] de sa literadura de personalidadis mannas che Grazia Deledda, Nobel po sa literadura in su 1926, Emilio Lussu, Giuseppe Dessì, Gavino Ledda, Salvatore Satta e artrus.[20]

Notas[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

  1. Goffredo Fofi, Sardegna, che Nouvelle vague!, Panorama, novembre 2003 [1] Archiviadu su 12 ghennàrgiu 2013 in Archive.is.
  2. Po esempru, is registas Salvatore Mereu, Gianfranco Cabiddu, Enrico Pau e artrus
  3. Po esempru, Maria Lai e Pinuccio Sciola, su musicista Paolo Fresu e artrus
  4. S. Paulis, La costruzione dell'identità. Per un'analisi antropologica della narrativa in Sardegna fra '800 e '900, Sassari, EdeS, 2006
  5. George Steiner, One thousand years of solitude: on Salvatore Satta, in G. Steiner, At the New Yorker, New York, New Directions, 2009
  6. Carlo Dionisotti, Geografia e storia della letteratura italiana, Torino, Einaudi, 1999
  7. F. Toso, La Sardegna che non parla sardo, Cagliari, CUEC, University Press, 2012
  8. S. Tola, La letteratura in lingua sarda. Testi, autori, vicende, Cagliari, CUEC, 2006).
  9. Francesco Bruni, L'Italiano nelle regioni, Torino, UTET, 1997
  10. |title=New perspectives on Italian Language and Culture | Hugvísindastofnun |publisher=Hugvis.hi.is, in hugvis.hi.is. URL consultadu su 1º cabudanni 2013 (archiviadu dae s'url originale su 21 cabudanni 2013).
  11. Nouvelle vague (letteraria) sarda est su modu de narri prus comunu in Italia: [2]
  12. [3]
  13. Intrevista a Marcello Fois (de Stefano Palombari)L'Italie à Paris, 24 Octobre 2008.
  14. [4]
  15. Tanti po narri, su romanzu de Michela Murgia, Accabadora (Einaudi 2010, Premio Campiello 2010) est istétiu giai tradùsiu ind una trintina de linguas: [5]
  16. Giulio Angioni,Cartas de logu: scrittori sardi allo specchio, Cagliari, CUEC 2007
  17. [6]
  18. [7]
  19. Birgit Wagner, Sardinien, Insel im Dialog. Texte, Diskurse, Filme, Tübingen, Francke Verlag, 2008
  20. Giulio Ferroni, Storia della letteratura italiana, Milano, Mondadori, 2006

Bibliografia[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

  • A. M. Amendola, L'isola che sorprende. La narrativa sarda in italiano (1974-2006), Cagliari, CUEC 2000.
  • Giulio Angioni, Cartas de logu: scrittori sardi allo specchio, Cagliari, CUEC, 2007.
  • Carlo Dionisotti, Geografia e storia della letteratura italiana, Torino, Einaudi, 1999.
  • E. Hall, Greek tragedy and the politics of subjectivity in recent fiction, "Classical Receptions Journal", 1 (1), 23-42, Oxford University Press, 2009.
  • C. Lavinio, Narrare un'isola. Lingua e stile di scrittori sardi, Roma, Bulzoni, 1991.
  • F. Manai, Cosa succede a Fraus? Sardegna e mondo nel racconto di Giulio Angioni, Cagliari, CUEC, 2006.
  • M. Marras, Ecrivains insulaires et auto-représentation, "Europaea", VI, 1-2 (2000), 17-77.
  • A. Ottavi, Les romanciers italiens contemporains, Parigi, Hachette, 1992, 142-145.
  • S. Paulis, La costruzione dell'identità. Per un'analisi antropologica della narrativa in Sardegna fra '800 e '900, Sassari, EdeS, 2006.
  • L. Schröder, Sardinienbilder. Kontinuitäten und Innovationen in der sardischen Literatur und Publizistik der Nachkriegszeit, Berna, Peter Lang, 2000.
  • George Steiner, One thousand years of solitude: on Salvatore Satta, in George Steiner, At the New Yorker, New York, New Directions, 2009, ISBN 9780811217040
  • F. Toso, La Sardegna che non parla sardo, Cagliari, CUEC, University Press, 2012.
  • S. Tola, La letteratura in lingua sarda. Testi, autori, vicende, Cagliari, CUEC, 2006.
  • B. Wagner, Sardinien, Insel im Dialog. Texte, Diskurse, Filme, Tübingen, Francke Verlag 2008.

Artìculus parentis[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Ligaduras de aforas[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]