BLC1

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
Custu artìculu est iscritu in sa grafia campidanesa. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

logudoresu · LSC · nugoresu

Osservatòriu de Parkes chi at agatau BLC-1

BLC1 (Breakthrough Listen Candidate 1) est unu sinnali arràdiu candidau SETI agatau e osservau in abrili e maju 2019 e arrelatau po sa primu borta su 18 idas 2020, chi parit benni de sa diretzioni de su steddu prus acanta de su Sistema Solari, Proxima Centauri.[1][2][3]

Sinnali[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Sa transidura faci a s'arrùbiu chi aparessit in sa frecuèntzia sua, cuncordu cun s'efetu Doppler, podit essi scuncordu cun su movimentu de de Proxima b, unu praneta de Proxima Centauri.[4][5] Sa transidura Doppler in su sinnali est s'imbressi de su prevìdiu de s'arrodiamentu de sa Terra, innui sa frecuèntzia de su sinnali crescit intamis de amenguai.[6] Mancai su sinnali fessit stètiu agatau de s'Arràdiu-telescòpiu de Parkers in s'interis de s'osservatzioni de Proxima Centauri, s'àngulu de s'arraju de su telecòpiu de Parkers at permìtiu de descriiri mellus sa diretzioni de innui benit, unu tundu de agiumai 16 arcuminùtus (prus o mancu 1/4 de gradu, metadi de sa longhesa angulari de sa Luna) in diàmetru angulari, innui capit Proxima Centauri. Su sinnali tenit una frecuèntzia de 982,002 MHz.

Su sinnali arràdiu est stètiu agatau in s'interis de 30 oras de osservatzionis de su progetu Breakthrough Listen in s'Osservatòriu Parkes in Austràlia in abrili e maju 2019.[7][8] In su mesi de idas 2020, àteras osservatzionis no funt arrennèscias a torrai a agatai su sinnali, passu necessàriu a cunfirmai chi su sinnali siat una tecno-marcadura.[9]

Efetus ligaus possìbilis[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Unu documentu publicau de àterus atrònomus 10 diis innantis de sa noa de BLC1 arrelatat sa scoberta de "unu lampu òticu luminosu e longu, acumpangiau de una sèrie de esplosionis de ràdiu-frecuèntzia intensas e cuncordas" de Proxima Centauri fintzas in abrili e maju 2019. Sa scoberta insoru no est stètia ligada cun sa de BLC1 de is sientistas e is mèdias incumentzendi de gennaxu 2021, ma ìmplicat chi is pranetas a giru de Proxima Centauri àteras nanas arrùbias iant a podi essi inabitàbilis po umanus e àterus organismus connotus.[10][11][12]

In friaxu 2021, unu stùdiu nou at inditau chi su princìpiu copernicanu escluit chi BLC1 siat unu sinnali arràdiu teconògicu de su sistema de Alpha Centauri.[13]

Riferimentus[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

  1. ↑ Nadia Drake, Alien hunters detect mysterious radio signal from nearby star, in National Geographic, 18 nadale 2020. URL consultadu su 19 nadale 2020.
  2. ↑ Ryan Whitwam, Astronomers Spot Potentially Artificial Radio Signal From Nearby Star, in ExtremeTech, 23 December 2020. URL consultadu su 23 December 2020.
  3. ↑ Did Proxima Centauri Just Call to Say Hello? Not Really!, in SETI Institute. URL consultadu su 23 nadale 2020.
  4. ↑ Jonathan O'Callaghan,Lee Billings, Alien Hunters Discover Mysterious Signal from Proxima Centauri, in Scientific American.
  5. ↑ (EN) Ian Sample, Scientists looking for aliens investigate radio beam 'from nearby star', in The Guardian, 18 nadale 2020. URL consultadu su 19 nadale 2020.
  6. ↑ BLC1: A candidate signal around Proxima, in Penn State U - blog Jason Wright.
  7. ↑ Dennis Overbye, Was That a Dropped Call From ET? - A spooky radio signal showed up after a radio telescope was aimed at the next star over from our sun., in The New York Times, 31 December 2020. URL consultadu su 31 December 2020.
  8. ↑ Breakthrough Initiatives, in breakthroughinitiatives.org. URL consultadu su 19 nadale 2020.
  9. ↑ Adam Frank, A new frontier is opening in the search for extraterrestrial life - The reason we haven't found life elsewhere in the universe is simple: We haven't really looked until now., in The Washington Post, 31 December 2020. URL consultadu su 1º January 2021.
  10. ↑ (EN) Space weather discovery puts 'habitable planets' at risk, in phys.org. URL consultadu su 22 January 2021.
  11. ↑ Space weather in Proxima's vicinity dims hopes of habitable worlds | EarthSky.org, in earthsky.org. URL consultadu su 22 January 2021.
  12. ↑ Andrew Zic e Tara Murphy, A Flare-type IV Burst Event from Proxima Centauri and Implications for Space Weather, in The Astrophysical Journal, vol. 905, nº 1, 2020, p. 23, Bibcode:2020ApJ...905...23Z, DOI:10.3847/1538-4357/abca90. URL consultadu su 22 January 2021 (archiviadu dae s'url originale su 12 August 2022).
  13. ↑ Amir Siraj e Abraham Loeb, The Copernican Principle Rules Out BLC1 as a Technological Radio Signal from the Alpha Centauri System, in arXiv:2101.04118 [astro-ph, physics:physics], 11 ghennàrgiu 2021.

Pàginas ligadas[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Ligàminis esternus[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Bogadu dae "https://sc.wikipedia.org/w/index.php?title=BLC1&oldid=177779"