Marianu IV de Arbarea

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
(Reindiritzadu dae Marianu IV)

Flag of the Italian region Sardinia.svg
Articulu in LSC
Flag of the Italian region Sardinia.svg

Marianu IV

Marianu IV de Arbarea (Aristanis, 1317 – Aristanis, 1375)est istadu giuighe de su Giuigadu de Arbaree intre su 1347 e su 1375. Est consideradu su soberanu prus ispertu e sabiu de s'istoria de sos giuigados. A issu si depet sa prima regorta iscrita de sas leges chi diant dare corpus a sa Carta de Logu

Fìgiu segundu de su giuighe Ugone II e de Beneita, aiat sighidu e afortiadu s'eredidade culturale e polìtica de su babbu, cun su fine de su mantenimentu de s'autonomia de su Giuigadu de Arbaree. Aiat ammanniadu su mìriu de indipendèntzia a sa Sardigna intrena, torrende a iscurpire is dimandas che giai in is annos colados aiant sighidu siat is Serra-Bas, siat is gentes de s'ìsula, istracas de is gherras intre frades nàschidas intre pisanos e genovesos chi si fiat acussorgiados in is àteros giuigados.

Sa vida[modìfica | edit source]

Naschiat in su 1317 in Aristanis, segundu figiu de su giuighe Ugone II Bas-Serra e de Beneita. Teniat che frades in ordine de edade Pedru, Giuanne, Nicola e Maria.

Su babbu educaiat sos fìgios, e duncas Marianu, segundu sa manera cadelana e ddis faghiat abbitare sa corte de Barcellona, chi a cussos tempos fiat acapiada in manera istrinta cun su giuigadu, siat ca pro ite de unu cantone sos aragonesos ndi cheriant faghere unu feudu de su rennu issoro a sighidu de sa licentia invadendi permitida de su paba Bonifatziu VIII, siat pro ite sos Arbareas si serbiant de sos aragonesos comente alleados pro nche bogare sos pisanos de sos territorios de sos giuigados de Calaris e de Gallura.

Is ligòngios polìticos chi uniant s'Arbarea cun s'Aragona fiant particulares, in sintesi frutu giuntu de duos fatos: in primu logu sa licentia invadendi dada dae paba Bonifàtziu VIII a Giagu II de Aragona, chi difatis ddi daiat tìtulu de re de Sardigna, mentras chi in s'ìsula s'agataiant àteros domìnios e sennorias bene irradighinados (su giuigadu de Arbarea, is sennorias pisanas in territòrios de Gallura e de s'ex giuigadu de Caralis, is possedimentos de sos Dorias a manu de su cabu de subra de s'ìsula, su lìberu comunu de Tàtari).

In segundu logu su fatu chi fiant istados sos Arbareas a preguntare s'agiudu de sa corona de Aragona pro bìnchere sa resistèntzia militare pisana chi residiaiat in sos giugados de Calaris e Gallura. Bi fiat istadu, duncas, una iscera de faddina ìstòrica e polìtica, chi aiat permìtidu chi de una banda sos giùighes de s'Arbarea bidiant in sos aragonesos che simples alliados militares chi ddos podiant agiudare in sa conchista de sa Sardigna a dannu de Pisa, mentras chi su soberanu de Aragona bidiat sos Serra-Bas che feudatàrios de asserbire, a pustis de derrotare sas fortzas pisanas. A contributu de su malintendidu b'aiat sa bisura diferente de su pòdere intre sas duas dinastias. Sa domo reale de Bartzellona fiat tipicamente imprentada a su pòdere feudale de tipu europeu, mentras chi in Sardigna su feudalèsimu no fiat mai esìstidu e cussighentemente sos giùighes no reconnoschiant ne prus pagu si podiant cunsiderare subordinados a su soberanu catalanu. A primìtziu Ugone II aiat pentzadu de s'assugetare a sas règulas feudales chi Giagu II cheriat dare a s'allàntzia, ma fiat isceti una manera pro evitare sa gherra dereta.[1]

Sos res de Aragona aiant chircadu in maneras diferentes de si tènnere alliados sos Arbarea, siat Giagu II, siat Alfonsu IV e a pustis Pedru IV, aiant chircadu totu is maneras de s'afiantzare sa cunfiàntzia de sos giùighes de Aristanis. Est pro custa resone che sos aragonesos aiant atibiadu rangu de soberanu a su giùighe e a sos fìgios suos, istringhende·ddos in ligàmines parentales e de coja , tenende·ddos in sa corte e cunferende·ddis tìtulos baronales. Su rangu printzipale cuntzèdidu a Ugone II fiat su de visconte de Bas, in Catalugna (de tènnere a mente ca sa calìfica de 'visconte' fiat in artu in sa nobilesa cadalana, a pustis de su soberanu chi in ie fiat difatis isceti 'conte'). Sos fìgios de sos Arbareas, in sa tzerimònia de corte, fiant cunsiderados a penas a fatu de sos infantes de Aragona. Ma custas cuntzessiones no fiant bàlidas a fàghere de sos Serra-Bas riccos homines, chi beniat a èssere barones vassallos de su re aragonesu[2]. A marcare una truncadura ladale intre sa bidea de vassallàgiu in sa mente de su soberanu de Aragona e s'idea de giuigadu lìberu chi teniant is Arbareas, bi fiat su fatu ca in sa corte de Bartzellona, sos fìgios de su giuighe no teniant tìtulu perunu, pro ite pro su giuighe cale chi siat rangu baronale diat èssere istadu inferiore a cuddu de giuighe matessi. In totu sos casos sos ligòngios, fintzas sos parentales, intre sos Aragonas e sos Arbareas fiant sinnificativos, in prus fiat meda comuna sa presèntzia de cadetos giuigales in sa corte aragonesa. Marianu IV de Arbarea e totu, fìgiu segundu de su giuighe Ugone II, visconte de Bas, fiat istadu educadu, segundu sa voluntade de su babbu, in sa corte de Alfonsu IV, conte de Bartzellona e duncas soberanu de Aragona.

Fiat istadu partziàriu ativu in sa coronada de Pedru su tzerimoniosu, fìgiu de Alfonsu IV, in su 1336, ma a sa morte de su babbu, acontessida in su matessi annu, fiat torradu a Aristanis. Semper in cuss'annu, in Bartzellona, aiat cojadu sa nòbile cadalana Timbors de Rocabertì (fìgia de su visconte Dalmau), cun chie diat tènnere bator fìgios: Ugone, Beatritza, Lionora e una pipia morta a primadiu in su 1346.

Conte de Marmidda e de Costera[modìfica | edit source]

In su 1339 a su donnikellu Marianu fiat reconnòschidu dae parte de Pedru de Aragona su tìtulu de visconte de Bas, conte de Marmidda e de Costera (territòriu chi cumprendiat is curadorias de Dore con Oroteddi, Nùgoro, Otzana, Sarule prus s'antiga de Anela). Custos dominàrios (extra Judicatum) aiant fatu de Marianu vassallu de su re aragonesu di Sardigna e Còrsiga. Custa relatzione fiat annodiada fintzas esteriormente, a puntu ca in so inditos personales in subra de s'arbure irradighinadu fiant figurados sos palos catalanos.

Cando su conte de Costera no apompiaiat galu su tìtulu de judex, cun una mòvida polìtica baliosa aiat torradu a populare sa bidda de Casteddu de Costera, chi tando teniat giai su nùmene de oe (Su Burgu), e bi aiat torradu a acontzare su casteddu (chi galu oe in die s'agatat cunserbadu bastante bene), a defensa de sa làcana norte de su giuigadu. In sos territòrios suos, guvernende de conte, aiat traballadu pro megiorare sa massaria, cosa chi a pustis aiat ammostadu de èssere fundamentale in sas deghinas de annos sighentes de gherra e pro sa ripresa econòmica de su giuigadu totu, chi s'agataiat in unu istadu de crise dèpidu a sas gherras contras de sa repùblica de Pisa. Durante custu tempus aiat pregonadu una prima sèrie de normas giurìdicas iscritas, chi regulaiant mescamente sa pesadia e sa messaria, cun iscopu de megiorare sa produtividade, e in parte giai trataiant carchi cosa de deretu penale, chi a pustis aiat evòlvidu in sa Carta de logu, corpus de leges, prus a s'ispissu atibiadu faddinamente a sa fìgia Lionora, chi antimes dd'aiat atrassadu, comente fintzas aiat fatu su frade Ugone III.[3]

Sa pobidda e sos tres fìgios de Marianu IV[modìfica | edit source]

Fiant tres sos fìgios subrabìvidos chi Marianu aiat tentu cun sa mugere Timbors de Rocabertì. Ugone (+1383) chi ddi diat sighire, Beatritza (+1377) e Lionora (+1404) fiant nàschidos totus unu a fatu de s'àteru, cando issu fiat galu conte de Marmidda e Costera, chi beniat a èssere pagu in antis de artziare a su tronu de Arbarea (1347). Su logu de nàschida issoro fiat Molins de Rei[4]. Aiant però bìvidos in Aristanis e in su casteddu de Costera.

Una lìtera inbiada dae Aymeri VI di Narbona (1341-88) a su re Pedru IV de Aragona, torrada a agatare in sos Artzivos Reales de Bartzellona[5], aiat averguadu su fatu ca sa mugere Beatritza fiat sa fìgia segunda de Marianu (teniat fintzas su nùmene de s'antepassada pro parte de mama), a fatu de Ugone e Lionora chi fiat sa fìgia prus pitia: in sa lìtera, difatis, su visconte cramaiat su tronu de Arbarea, a pustis de sa morte de su connadu (1383), pro s'erederi suo Gulliermu I (+1397). Lionora però s'agataiat in Sardigna e aiat ischidu pigare avantàgiu dae sa situatzione.[6]

Beatritza fiat sa prima intre sos frades a mòrrere in su1377, e su nebode Gulliermu II aiat dèpidu parare fintzas a su 1407, annu de sa morte de Marianu V, pro divènnere giùighe.

Giùighe de Arbarea[modìfica | edit source]

In su 1347, cun sa morte de su frade Pedru III, Marianu fiat proclamadu giùighe de Arbarea dae sa Corona de Logu. Nel 1347, alla morte del fratello Pietro III, Mariano fu proclamato giudice d'Arborea dalla Corona de Logu.

A puatis chi aiat mantentu s'alliantzia cun sa Corona de Aragona durante prus de bindighi annos, segundu sa lìnia diplomàtica trassada dae su babbu, Marianu si fiat acatadu comente sa polìtica de Pedru IV presumiat su graduale insertamentu de sa Sardigna in sa ròdia aragonesa e, a fatu de sa conchista de S'Alighera fata dae sos catalanos, chi in s'intertantu s'agataiant in gherra contra sa famìllia Doria in su norte de Sardigna, in su cabudanne 1353 aiat iscasciadu inesoràbile una gherra destinada a durare fintzas a su 1420 cando, cun sa bèndida de sos deretos de soberania dae parte de Gulliermi III de Narbona, s'aiat ispèrdiu su giuigadu. Ma durante su rènniu de Marianu s'Arbarea aiat mantentu su cuntrollu firmu de sa gherra. Sos esèrtzitos giuigales, cun atacos lestros e impreditzìbiles, aiant custrintu sos catalano-aragonesos a si retirare dae totu sos territòrios de s'ìsula, fatas sas etzetziones de sa roca inespugnàbile de Castrum Calaris e de S'Alighera.[7]

Marianu in s'intertantu aiat assoddadu medas resursas finantziàrias cun s'achista e s'ammuntonamentu de trigu in su mercadu mediterràneu e sa sighente bèndida, caraterizada dae màrghines mannos de balàngiu, durante sos perìodos de caristia.

A pustis de unu perìodu curtzu de paghe, in su 1365 is cumbatimentos aiant torradu a comintzare cun derrotas fatu·fatu graes pro s'Aragona: Pedru De Luna aiat ghiadu unu esèrtzitu fintzas a suta sos muros de Aristanis, innorende sos casteddos in possessu de sos sardos, chi in s'intertantu aiant aparitzadu una gherra natzionalista. S'esèrtzitu cadalanu-aragonesu cun is palas iscobertas fiat trampadu dae s'atacu cumbinadu dae Marianu e dae su fìgiu Ugone (giùighe benidore), chi aiant bìnchidu unos cantos iscontròrios.[8]

Marianu si fiat impinniadu in su rolu de legisladore: suo fiat su còdighe rurale, torradu in segus a acontzare dae sa fìgia Lionora (suta diretzione de su funtzionàriu giuigale importante de iscratza Mameli) e integradu in sa famada Carta de Logu, cun s'intentu de fàghere isvilupare sa produtzione argrìcola moderna.

Issu teniat annotamala relatos cun grandos personàgios de s'època sua, comente pro esèmpru santa Cadalina dae Siena.[9] Is bisiones suas fiant iscontzadas dae sa morte acontessida in su maju 1375 a causa de sa pesta chi, a primìtziu de su de 15 sèculos, in su momentu de màssima fortza de su giuigadu, diat ochire fintzas sa fìgia Lionora.

Marianu IV fiat su solu soberanu arboresu de chie si connoschiat unu retratu, a pitzocheddu, insertadu in su polìticu de sa crèsia de Santu Nicolau de Otzana. Fintzas in unu cantu de afriscu, in su monastèriu aristanesu de Santa Crara, fundadu dae su frade Pedru III, si biet Marianu chi aparrat s'erederi Ugone a s'amparu de sa religosa de Assisi. In s'arcale de sa crèsia de santu Serafinu, in Bilartzi, sunt antimes isculpidos (1360 tzirca]], unos cantos personàgios unidos apregonende su Còdighe rurale, intre chie Marianu, sa mugere Tombors e su primu fìgiu Ugone. S'istòricu Francesco Cesare Casula, in su 1981, aiat apubadu in unu de sas bator asaetas de s'àbside de sa crèsia de Santu'Engiu su retratu de Marianu, de sos fìgios Ugone, de Lionora e de su ghènneru Brancalione Doria. Sa famìllia giuigale difatis, abbitaiat meda su Casteddu de Monreale de Sàrdara.[10]

Àtera iscoberta de interèssiu est istada fintzas sa de sos bator crètidos dinares de su Giuidadu de Arbarea chi teniant lantzitadu s'arbure irradighinadu de s'eràldica arboresa, coniados, segundos unos cantos durante sos rènnios de Marianu e Ugone III (però no b'ant documentas chi potzant dimostrare custa ipòtesi), a s'imbesse de sa creèntzia ca su giuigadu no tènneret una moneda autònoma e b'aiat petzi una moneda aragonesa.[11]

Notas[modìfica | edit source]

  1. Carta Raspi, Mariano IV..., p. 44
  2. Carta Raspi, Mariano IV..., p. 65
  3. Cuccu, p. 80
  4. Pitzorno, p. 30
  5. "Dizionario Biografico degli Italiani", vol. 70/2007
  6. Mariano IV d'Arborea in Dizionario Biografico...., vol.70, p. 102
  7. Pitzorno, p. 40
  8. Carta Raspi, Storia della Sardegna, p. 177
  9. Carta Raspi, Mariano IV, p. 138
  10. Spiga, p. 18
  11. Castellaccio-Sollai, p. 8

Bibliografia[modìfica | edit source]

  • Raimondo Carta Raspi, Mariano IV d'Arborea, S'Alvure, Aristanis 2001.
  • Id., Storia della Sardegna, Mursia, Milanu 1981.
  • Angelo Castellaccio-Mariano Sollai, Monete e monetazione giudicale: la scoperta dei denari d'arborea, 2D Editrice Mediterranea, Pisa 1986.
  • Alessandra Cioppi, Battaglie e protagonisti della Sardegna medioevale, AM-D, Casteddu 2008.
  • Franco Cuccu, La città dei Giudici, vol. 1, S'Alvure, Aristanis 1996.
  • Mariano IV d'Arborea in "Dizionario Biografico degli Italiani", vol. 70, Treccani, Roma 2007.
  • Enrico Piras, Considerazioni su una presunta monetazione arborense, Biblioteca Frantziscana Sarda, cuaderni de numismàtica, Aristanis 1992.
  • Bianca Pitzorno, Vita di Eleonora d'Arborea, Mondadori, Milanu 2011.
  • Giuseppe Pusceddu, Memorias de Marianu, Aipsa, Casteddu 2004.
  • Laura Sannia, Dai "lumi" alla patria italiana, <Cultura letteraria sarda>, Mucchi, Mòdena, 1996.
  • Giuseppe Spiga, Guida al "Pantheon" degli Arborea a San Gavino Monreale, Carlo Delfino, Tàtari 1992.

Artìculos in ligàmine[modìfica | edit source]