Giogu

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
Jump to navigation Jump to search
Una partida de musca tzurpa

Pro giogu (o jogu, jocu, zogu) in etologia, psicologia, e unas àteras sièntzias de su cumportamentu, si cumprendet una faina (pro su prus divertente) de intratènnida voluntària e in manera intrìnseca motivada, acumprida dae adultos, pipios, o animales, a su fine de s'ispassiare.[1] Sa paràula "giogu" benit fintzas impreada in modu prus dillindadu, referinde·si a fainas ricreativas de tipu cumpetitivu, e caraterizadas dae miras e règulas in manera rigorosa definidas (che a su casu de sos giogos de sotziedades o de sos giogos de mesa).

Giogu infantile[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Pipios in fase de giogu in una bartza de arena

Su cuntzetu de giogu s'est trasformadu in su cursu de sos sèculos. In àmbitu pedagògicu est devènnidu importante e fundamentale ogetu de istùdiu. Su giogu est divènnidu su trastu printzipale chi acumpàngiat sa crèschida e s'isvilupu de su pipiu. Su normale isvilupu de sas capatzidades umanas, gasi comente sa normale crèschida de sos animales superiores, est in manera istrinta collegadu a sa cantidade e a sa calidade de sos giogos chi custos tenent sa possibilidade de atuare durante s'isvilupu issoro. Pro tale motivu s'èssere umanu, chi s'agatat in su prus artu gradinu de s'iscala evolutiva, giogat meda fintzas de adultu, giaghì fintzas s'adultu bisòngiat de momentos de evasione, rilassamentu, iscàmbiu, cunfrontu, arrichimentu.

Durante s'edade evolutiva su giogu acumprit isvariadas funtziones de tipu motòriu, intelletivu, sotziale, emotivu, afetivu. In piessignu su giogu permitit a su pipiu de allenare sa mente e su corpus, isvilupare sa fantasia, compidare s'emotividade. Gioghende s'imparat a sotzializare e comunicare in manera eficatze e adeguada siat cun sos fedales, siat cun sos adultos. Su giogu permitet, annotamala, s'iscàmbiu immediatu de cultura, informatziones e istrategias tra sas betzas generatziones e sas noas. Non sunt de discuidare. Infines sos efetos terapèuticos de su giogu in sas medas ocasiones in sas cales su pipiu pro motivos varios presentat istorbas psicològicos belle graves.

Sos trastos de su giogu sunt tantu prus eficatzes cantu prus sunt simpres e in manera iscassa istruturados. Duncas ogetos simpres comente a lapis e fozos de papiru, ma fintzas ogetos e sustàntzias naturales comente a matoneddos, cantos de linna, pedras, arena, ludu, abba, sunt in manera notèvole prus adeguados e ùtiles in su costruire de sos giogos e, tando, in agiudare s'isvilupu de su pipiu, respetu a trastos complessos e sofisticados.

Sos vàrios tipos de giogos infantiles[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Su pipiu, cando presentat unu normale isvilupu psico-afetivu e cando est a issu oferta custa possibilidade, impreat in manera cuotidiana unu mannu nùmeru de giogos:

  • Giogos sensu-motòrios o giogos–esertzìtziu: mirant a isvilupare sas capatzidades motòrias e sensoriales de su pipiu. Sunt atuados giai in sas primas chidas de vida de ambos genitores. Posca sighint a èssere impreados in manera autònoma, cun sa cumpangia de sos fedales o cun s'agiudu de adultos.
  • Giogos de fàbricu: in custos giogos su pipiu est segugiadu a fraigare unos ogetos chi tenent  funtzionas particolares: unu trenu, un'aeroplanu, una barchedda, una domedda, unu fusile, un'ispada e gai bia.
  • Giogos de abilidade: durante custos giogos sos pipios ponent a cunfrontu sa pròpia fortza musculare, s'abilidade motòria, sas capatzidades linguìsticas, culturales o de memòria, sa tenta de s'atentu issoro, cun cussas de sos unos àteros fedales.
  • Giogos imitativos: in custos giogos sos pipios ìmitant sos genitores, sos adultos o sos cumpàngios prus mannos imitende sas faina issoro comente a sabunare, prantzare, ispruerare, coghinare, accudire a unu pipiu minore ma fintzas insegnare, fraigare, ghiare, acontzare etc.
  • Giogos rapresentativos: in custos sos pipios chircant de rapresentare, a sa sola o cun s'agiudu de carchi fedale, cantu ant bidu in sa cuotidiana vida issoro de ogni die. Sos pipios podent giogare a rapresentare s'iscena de unu film, unu pessonàgiu televisivu o de sos giornaleddos, ma fintzas su cumportamentu e s'atitudine de sos genitores e de sos insegnantes.
  • Giogos pro cumpensare: custos so meda ùtiles pro afrontare e risòlvere problemàticas psicològicas ligadas a sas pròpias fragilidades o a s'iscassa autoistima.
  • Giogos funtzionales: mediante custos giogos su pipiu chessit a afrontare e posca a si liberare de esperièntzias traumàticas, penosas o ispantosas, rapresentende·las in una situatzione bene compidada.
  • Gioghos immaginativos: impreende custos giogos su pipiu costruit cun sa pròpia fantasia ma fintzas cun s'agiudu de sas ideas de sos cumpàngios cun sos cales s'intrattenit, unu mundu in su cale podet liberamente dere isfogu a sos disigios suos, a sos bisos e a sos bisòngios prus profundos: de cunfortu, agiudu, amparu. Mediante sos giogos immaginativos podet, annotamala, espressare liberamente sos pensamentos suos e sos bisòngios de distruere.
  • Gioghet de achirimentu: mediante custos giogos su pipiu tenet sa possibilidade de imparare noos e disconnotos elementos culturales.

In su giru de pagos minutos sos pipios podent colare de unu tipu de giogu a unu àteru, in base a sos issoro bisòngios de su momentu. Custu meravìlliat e ispantat sos adultos sos cales, imbetzes, tirant a impreare su matessi giogu pro unu tempus meda superiore.

Sos giogos podent èssere:

  • Assolados: sunt atuados sena sa cumpangia de unu àteru. Custu non signìficat però chi su pipiu in su giogu assoladu siat solu. In realidade, meda s'ispissu issu, mediante sa fantasia sua e sa creatividade sua, tenet in dae in antis o acanta a sese un'o prus amigos ma fintzas persones, animales e unas àteras realidades immaginàrias, sas cales acumprint meda funtziones. A bias custas persones o animales immaginàrios tenent sa fine de agiudare e collaborare cun su minore, unas àteras bias li permitint de giùghere dae in antis unu diàlogu intensu, in carchi casu agredinde, cuntrastende o limitende su pipiu li permitent de manifestare s'arrenegu suo, sa sua aggressividade e sos suos bisòngios de defensa de sa pròpia personalidade e de sa pròpia autonomia. Sos giogos assolados podent èssere inditze de carchi patologia solu si su pipiu tirat a los impreare in manera esagerada, sena chi siant alternados a unos giogos lìberet fatos cun sos fedales.
  • Ghiados: sunt cussos prus amados e prus avalorados dae sos adultos, fintzas si obbiettivamente non sunt sos prus ùtiles. In custos giogos un'o prus adultos: genitores, insegnantes, educadores o unos àteros, segundu de sos obietivos dillindados, preparant, organizant e posca proponent e àtuant un'o prus giogos chi issos retenent importantes pro s'isvilupu intelletivu, morale o sotziale de su pipiu. Su lìmite de custos giogos est chi non semper s'adultu chessit a cumprèndere sos bisòngios prus profundos e beros de unu minore in unu determinadu momentu. Duncas b'est s'arriscu de propònnere faina pagu ùtiles o addiritura controproducenti, respetu a sas netzessidades de su minore in cussu perìodu de sa chintu suo o in cussa determinada situatzione emotiva.
Lìberos
In custos sos pipios sunt in manera cumprida lìberos de organizare e giùghere su giogu o sos giogos disigiados in cussu momentu sena carchi interferèntzia a banda de sos adultos. Duncas sunt issos chi sèberant su cumpàngiu o sos amigos cun sos cales giogare, su tipu de giogu, sos trastos de impreare. Sos pipios, annotamala, sunt lìberos de istabilire issos matessi sas règulas de sos giogos ma fintzas cando e comente a los acabare. In custu casu sos adultos tenent solu sa funtzione de dare a sos pipios su tempus e sos ispàtzios netzessàrios pro organizare e giùghere sos giogos. Sa libertade de sèberu est però cunditzionada dae sos bisòngios pari-paris, pro cales su pipiu imparat a atzetare, respetare e a tènnere in su giustu cunsideru sas ideas, sas propostas e sos bisòngios de sos companzeddos e custu est fundamentale pro s'isvilupu de sas capatzidades sotziales.
A dolu mannu sa possibilidade de fàghere custu tipu de giogos, mescamente in sas mannas tzitades, est oe meda iscassa, a càusa de medas cunditzionet negativas: farta de ispàtzios idòneos, aumentu de sas ànsias e timorias genitoriali, esagerada valèntzia datat a s'istùdiu e a s'iscola, calu de sas nàschidas, impreu esageradu de sos trastos eletrònicos, iscassa presèntzia de sos genitores in domo e in su chintu cuotidianu de sos fìgios e gai bia.
Narat A. Oliverio Ferraris[1]:
Custu tipu de giogos est pretziosu e augurabile pro sos pipios normales o cun leves turba psicològicas ma non est possìbile pro sos pipios sos cales presentant problemàticas psicològicas de una tzerta rilevàntzia. In custos casos custos pipios piessignos, non chessinde a si modellare in sos bisòngias e sas netzessidades de sos coetanei arriscant de subire continas frustratziones, chi, a issoro furriada, faghent peorare sa cunditzione psicològica issoro.
  • Lìberos e autogestidos: custos giogos sunt in manera cumprida gestidos dae su pipiu chi podet, de bia in furriada, seberare su tipu de giogu, sa sua durada, sos gioghitos o sos trastos de impreare, su logu in su cale giùghere sa faina, sas paràulas o su mudìmene cun sos cales acumpangiare su giogu etc. S'adultu chi l'est probe, su cale podet èssere unu terapeuta, unu genitore, un'insegnante o unu àteru educadore, tenet però un' importante funtzione, chi est cussa de ofèrrere una presèntzia amistosa, caente, afetuosa, serente, accogliente, gai de èssere de agiudu, amparu e suportu a su pipiu durante s'acumprimentu de sa faina sua, calesi siat issa siat. S'adultu at a evitare duncas de criticare cantu fatu dae su minore, fintzas si sa faina acumprida dae custos at a pòdere a issu apàrrere ripetitiva, inùtile, sciocca, pagu costrutiva o fintzas in manera iscassa educativa, comente a cando, a esèmpiu, su pipiu bisòngiat de manifestare sa sua aggressività cara taluni ogetos comente a sas bambole e sos animales mossende·los o maltrattandoli in manera grae. Duncas sos interventos de s'adultu ant a dèpere èssere limitados a evitare feti chi si fatzat a beru male o chi fatzat de su male a sos àteros. Su beru leader de su giogu restat semper su pipiu. In custu tipu de giogu terapèuticu s'adultu at a evitare fintzas de faeddare o de gesticolare eccessivamente in modu tale de non ghiare e indiritzare su pipiu mediante sas paràulas suas e sos gestos suos, lassende a custos su prus ampru ispàtziu possìbile in sa tzita. Custos giogos s'est bidu èssere meda ùtiles s'in casu de pipios malàidos de istorbu autìsticu o chi presentant importantes problemàticas psicològicas cun cunsighentes graves cunsighèntzias in su pranu de s'atentu, de s'integratzione e de sa socializzazioneQuesti giogas, in definitiva, permitent a custos pipios de megiorare su raportu chi issos tenent cun sos genitores e sos adultos in gènere e custu permitet issos de achirire una majore seguridade, serenidade e aficu in si matessi, in sas persones a issas caras e in sos àteros.[2].

Pro cantu riguardat s'edade, sos giogos podent èssere esecutados cun su grupu de sos paris o cun pipios chi tenent un' edade majore o minore. Mentras su pipiu normale preferit giogare cun sos coetanei sos pipios cun istorbos psicològicos a càusa de sos issoro lìmitet preferint giogare cun sos pipios de edade majore o minore, ca sos prus mannos, cando chessint a instaurare un'atitudine paterna o maternu, sunt prus accettanti e cumprensivos. Pro su pipiu istorbadu est prus fàtzile giogare cun sos pipios prus minores giacché custos, pròpiu pro ite prus minores, tenent minores at pretèndidu e sunt prus pagu giudicantes.[3]

S'acostamentu filosòficu[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

In s'antighidade, Aristòtele at acostadu su giogu a sa ditza e a sa virtude, distinghende·lu de sas fainas praticadas pro netzessidades.[4] Immanuel Kant at definidu su giogu un' faina chi produet geniare, classificabile in giogu de fortuna, giogu de arte e musicale, giogu de pensamentos. Nemmancu sa natura est priva de manifestatziones de giogos, cales sas sovrabbondanze, sas superfluità; Friedrich Schiller at reconnotu in custu fenòmenu sa manifestatzione de su giogu estèticu. Annotamala at afidadu a su giogu sa funtzione de tràmite pro segudare sa libertade e s'espressione de sa fantasia.[5]

In s'òpera Homo ludens (1938) su filòsofu olandesu Johan Huizinga cuntzentrat s'atentu suo in su giogu comente a complessu sistema culturale: « [...] custu non signìficat chi su giogu muta o si cunvertit in cultura, ma masaprestu chi sa cultura, in sas fases originàrias suas, batit su caràtere de unu giogu; benit rapresentada in formas e istados de ànimu lùdicos: in tale "dualidade-unidade" de cultura e giogu, giogu est su fatu primàriu, ogetivu, percepibile, determinabile in manera cuncreta; mentras sa cultura no est chi sa cualifica aplicada dae su cabu istòricu nostru datu a su casu.»[6]

Gregory Bateson, imbetzes, indivìduat s'essèntzia de su giogu in su suo èssere metalinguaggio: sende chi sos giogos sunt carchi cosa chi "no est su chi paret", pro ite un' faina lùdica siat a beru tale ogni giogadore depet pòdere afirmare: "Custu est unu giogu", est a nàrrere nche depet èssere sa consièntzia chi s'atzione est fitìtzia e chi "meta-comùnicat" custa fintzione sua. Sa metacomunicazione, tando, pro Bateson tzeracas pro rivelare sa natura de su "comente chi" de su giogu, e sa creatzione sua de unu mundu irreale in cale atzionas fitìtzias sìmulant atzionas beras.[7]

S'acostamentu sotziològicu[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Pro cantu riguardat sa prospetiva sotziològica, Roger Caillois[8] definit sa faina de su giogu comente:

  • Libera: su giogadore non podet èssere obrigadu a partetzipare;
  • Separada: intro lìmites de ispàtziu e de tempus;
  • Dudosa: s'acumprimentu e su resurtadu non podent èssere detzìdidos a priori;
  • Infrutuosa: non creat nen benes, nen richesas, ne unos àteros elementos de novidades;
  • Regulada: cun règulas chi suspendent sas leges ordinàrias;
  • Fitìtzia: consapevole de sa sua irrealtà.

Semper Caillois proponet una classificatzione de sos giogos in base a bator categorias:

  • Giogos de cumpetitzione (agon): In gènere totus sas cumpetitziones, siat isportivas chi mentales
  • Giogos de azzardo (alea) : Totus sos giogos ue su fatore primàriu est sa fortuna
  • Giogos de bultu (mimicry): I gai narados "giogos de ruolu" ue si divenit "àteru"
  • Giogos de vertigine (ilinx): Totus cussos giogos in cales si giogat a provocare nois matessi

In sa base de custas classificatziones, Caillois costruit una sotziologia chi ala de sos giogos in cantu "signas" a fundu connotados, resumos de sas caraterìsticas de sas diversos cuntzetos de su mundu de sas sotziedades in cales sunt in impreu.

S'acostamentu psicològicu[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Ma est sa psicologia chi prus de ogni àtera disciplina at bidu in su giogu su protagonista de s'isvilupu psicològicu e mescamente de sa personalidade de su pipiu. Su primu a si nd'ocupare est istadu Sigmund Freud, chi rintracciò in sos giogos de su mascru, su tentativu de imitare su babbu e nde cobèrrere su ruolu suo, mentras cun sos giogos suos sa fèmina chircat de atuare cudda autoridade chi las benit negada. Freud at a signalare s'ativatzione, durante sos giogos de sos pipios, de su protzessu de identificatzione. Su giogu est in gradu de agiudare sos pipios a superare sas timorias issoro, pro ite li cunsentit de trasferire s'ogetu de sa timoria in unu àteru ogetu, familiare e tando non perigulosu.[9]

Pro meda tempus si sunt contrapostas in s'argumentu duas teorias praticamente opostas: cussa de su "post-esertzìtziu" de Edward H. Carr, pro cale sa faina lùdica diat serbire a perfetzionare una noa dinàmica cumportamentale, e cussa de su "pre-esertzìtziu" de Karl Groos, chi bidet su giogu comente a momentu propedèuticu a su chintu adultu.

Custas duas teorias sunt istadas armonizadas dae Jean Piaget, chi reconnoschet a su giogu una funtzione tzentrale in s'isvilupu de un'isfera cognitiva personale e de sa personalidade.

Un'ulteriore afinamentu de s'interpretatzione de sa faina lùdica benit de su psicòlogu russu Lev Vygotskij, chi cunsìderat su giogu fintzas comente a fortza ativa pro s'evolutzione afetiva e umana de su piseddu, non solu cognitiva comente a in Piaget.

Vygotskji crìtica fintzas sas bisiones de su giogu comente a faina non finalistica e non produtiva, in cantu, si puru autu de su totu gratuitu, costituit un'etzetzionale elementu de crèschida e de definitzione de s'istrutura de personalidade in totus sos aspetos suos.

Tipos de giogos[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Nòdidas[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

  1. Catherine Garvey, Play, (in en) Cambridge, Harvard University Press, 1990. 978-0-67-467365-6
  2. E. Tribulato E., Autismo e gioco libero autogestito, Milano, Franco Angeli, 2013.
  3. S. Isaacs, Figli e genitori in La psicologia del bambino dalla nascita ai sei anni, Roma, Newton, 1995.
  4. "La storia della filosofia" di Nicola Abbagnano, Utet, Torino, 1994 (alla pag.432,433 - voce "Gioco")
  5. Template:Cita
  6. J. Huizinga, Homo ludens, Einaudi, 1946
  7. G. Bateson, Questo è un gioco, 1996, Cortina Edizioni
  8. R. Caillois, I giochi e gli uomini, Bompiani, 1981
  9. Template:Cita

Bibliografia[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

  • Arnold Arnold, I giochi dei bambini, 2, Milano, Mondadori [1972], 1981.
  • Stefano Bartezzaghi, Sa ludoteca de Babele, Utet, 2016 ISBN 978-88-5113858-5
  • Roger Caillois, I giochi e gli uomini, 2, Milano, Bompiani [1961], 2000. 88-452-4693-0
  • Giampaolo Dossena, Enciclopedia dei giochi, Torino, UTET, 1999. 88-02-05462-2
  • Diagram Group, Giochi da tutto il mondo, Milano, Fabbri, 1976.
  • Giuseppe Meroni, Il grande manuale dei giochi da tavolo, Milano, Xenia, 1996. 88-7273-163-1
  • Johan Huizinga, Homo Ludens, Torino, Eindaudi [1938], 2002. 978-88-06-16287-0
  • Marcel Jousse. Du mimisme à sa musique chez s'enfant, Geuthner, Paris, 1935. Mémoire
  • Orsola Coppola, Psicologia dello sviluppo ed educazione, Napoli, Ediz. Simone, 1999.

Collegamentos esternos[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]