Grammatica de su sardu/Alfabetu

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.

Flag of the Italian region Sardinia.svg
Articulu in LSC
Flag of the Italian region Sardinia.svg

In s'istòria de sa limba sarda, chi durat dae belle milli annos, sos sardos ant sighidu paritzas maneras de iscrìere. Su documentu prus antigu chi nos est restadu fiat de su Regnu de Casteddu est iscritu cun sas lìteras grecas-bizantinas.

A pustis de su sèculu XI sos sardos ant impreadu belle semper s'alfabetu latinu, ma custu manìgiu est cambiadu meda in sos sèculos, in s'època giudicale, aragonesa-ispagnola e piemontesa-italiana: acurtziende-nos a sas iscrituras de sos pòpulos chi nos an dominadu.

In sos diversos tempos amus impreadu totus sas lìteras de s'alfabetu latinu, est a nàrrere sas chi sighint:

  1. A (A)
  2. B (Bi)
  3. C (Ci)
  4. D (Di)
  5. E (E)
  6. F (Efa)
  7. G (Gi)
  8. H (Aca)
  9. I (I)
  10. J (Jota)
  11. K (capa)
  12. L (Ella)
  13. M (Emma)
  14. N (Enna)
  15. O (O)
  16. P (Pi)
  17. Q (Cu)
  18. R (Erra)
  19. S (Essa)
  20. T (Ti)
  21. U (U)
  22. V (Vu)
  23. X (Scèscia)
  24. Y (I greca)
  25. Z (Zeta)

Sa pronùntzia però fiat diversa meda dae sa italiana:

In sos documentos medievales pro iscrìere sa cunsonante velare surda /k/ si iscriiat o C (es. Iudice) opuru K (es. Iudike) ma sa pronùntzia in ambos sos casos fiat "Jùdiche", (Giùighe) su re de sos regnos sardos medievales.

Sa Q s'impreaiat in època ispagnola pro iscrìere sa cunsonante velare surda /k/ in antis de sas vocales E e I; e pro custa resone iscriiant querrere pro chèrrere, quie pro chie, quelu pro chelu. Galu oe custu manìgiu abarrat in sos sambenados che a Porqueddu, Piquereddu e in sos topònimos che a Quirra, chi in sardu diat dèpere èssere Chirra.

A pustis chi sun bènnidos sos italianos, amus comintzadu a bellu a bellu a iscrìere CH pro cussu matessi sonu: unu manìgiu chi s'est ispartinadu mescamente in s'Otighentos e in su Noighentos e chi est su chi oe sighint belle totus sos sardos.

Oe sa Q no at prus sensu de èssere impreada in neddue e est mègius a impreare semper sa C: iscriende "su cuadru", "Cuartu Sant'Aleni", etc...

Pro sa velare sonora in antis de sas vocales E e I, in època ispagnola e medas bias ancora finas a s'Otighentos, iscriiant Gu: pague imbetzes de paghe, lugue imbetzes de lughe, rugue imbetzes de rughe, guerra imbetzes de gherra. Ma oe est giustu a iscrìere GH ca totu sos sardos iscrient de gasi.

Sa J, nche l'ant impreada pro iscrìere paritzos sonos diversos: sa gi lèpia tipu sa de su campidanesu "genti" (gente), su sonu de sa j frantzesa (impreada mescamente dae su Setighentos in sa poesia logudoresa, pro iscrìere su chi in antis in totu sa Sardigna s'iscriiat "x") e sa j semi-consonàntica comente in su toscanu antigu. Custu ùrtimu impreu est su chi si podet lèghere de prus in sos iscritores nugoresos, ca si bi podet imbènnere mortorju , petarju , massaju e gasi sighinde: est su matessi sonu de s'italianu "iena", "massaio" etc...

Sa "d cacuminale" no est propiamente una d, ca non si narat ponende sa limba supra de sas dendes, ma un'azigu prus in dae segus, comente in pedde, porcheddu, aneddu, soddu, etc. In sos documentos medievales custu sonu s'iscriiat LL e pro custa resone in sos condaghes (sos registros antigos de sas crèsias e cumbentos medievales) podimus lèghere "sollu" imbetzes de soddu, "donnicellos" imbetzes de donnicheddos (chi fin sos fizos o sos frades de su Donnu, su Giùighe). Pro non la cunfùndere cun sa D dentale calicunu in su Noighentos at propostu de l'iscrìere DH, ma mancari gasi belle totus sos sardos iscrìent DD, e pro custa resone cumbenit a l'iscrìere de gasi.

Sa X chi si narat "scèscia" si impreaiat pro iscrìere diversos sonos: mascamente pro su sonu de sa j frantzesa, e de gasi est abbarrada in Campidanu finas a oje.

Su digramma TZ, a pustis de un'impreu medievale chi aiat unu balore fonèticu pagu craru, l'ant impreadu dae s'època ispagnola pro iscrìere sa Z surda, e gasi s'iscriet galu oje.

TANDO, S'ALFABETU SARDU MODERNU EST CUSTU:

  1. A (A)
  2. B (Bi)
  3. C (Ci)
  4. D (Di)
  5. E (E)
  6. F (Efa)
  7. G (Gi)
  8. H (Aca)
  9. I (I)
  10. J (Jota)
  11. L (Ella)
  12. M (Emma)
  13. N (Enna)
  14. O (O)
  15. P (Pi)
  16. R (Erra)
  17. S (Essa)
  18. T (Ti)
  19. U (U)
  20. V (Vu)
  21. X (Scescia)
  22. Z (Zeta)

In prus, bi sun sos digrammas e trigrammas che a TZ, DD, GL (e GLI), GN, GI, CI, GH, CH.

Custas matessi lìteras, (francu sa x, chi abarrat in s'iscritura de sos topònimos), si impreant in sa règula ortogràfica seberada dae sa Regione in su 2006, numenada LSC. No esistit però una pronùntzia istandard e duncas, cada unu diat pòdere lèghere sa LSC ponende fatu a sas abitùdines fonèticas suas.

Es:

andadu: log. /andadu/, baron. /andatu/, bitzich./andatu/, nug. /andau/ camp. /andau/.

andande: log. /andende/, nug. /andande/, mesan. /andando/, camp. /andendi/, etc...

lughe: log. /lughe/, nug. /luche/, mesan. /luge/, /lugi/, camp. /luxi/, etc...

petza: log. /peta/, nug. /peta/, baron. /petha/, mesan. /petha/, /petza/, camp. /petza/, sulc. /pècia/, etc...

gente: log. /zente/, nug. /zente/, mesan. /gente/, camp. /genti/.

chelu: log. /chelu/, nug. /chelu/, camp. /celu/

abba: log. /abba/, nug. /abba/, camp. /àcua/.

gatu: log. /batu/, nug. /gatu/, camp. /gatu/.

barca: log. /baχa/, /barca/, nug. /barca/, camp. /barca/.

sole: log. /sole/, camp. /soli/, /sobi/.

tzitade: log. /tzitade/, mesan. /citade/, camp. /citadi/