Sizillu sagramentale

Su sizillu sagramentale (naradu in su limbazu pobulare segredu de sa cunfissione o segredu cunfissionale) est s'obrigadura pro sos satzerdotes catòligos de bardare su segredu assolutu a subra de su chi lis est naradu in tempus de s'amministradura de su sagramentu de sa Penetèntzia. Un'obrigadura de custa casta esistit, cun carchi dèroga, finas in unas cantas crèsias reformadas, intre sas cales sa luterana e s'angricana.

Unu satzerdote chi biolet in manera dereta o indereta su sizillu sagramentale retzit automatigamente s'iscomungadura, chi podet esser dogada petzi dae sa Sea Apostòliga.

Finas in su casu in ue su cunfissadu li revelet sa cumissura de unu delitu grae, su cunfissadore est obrigadu a mantenner su segredu assolutu, foras male si unu nossente est acusadu de su matessi delitu, nen podet cundissionare s'assorvidura a su fatu chi su cunfissadu s'intreghet a sas autoridades, mancari li podat cussizare de lu fagher. Sende gasi, si su cunfissadu li revelat chi una o prus pessones sunt in perìgulu grae fontomende-las a nùmene, su satzerdote est autorizadu a averter sa o sas pessones pertocadas a pitzos de su perìgulu naradu si su cunfissadu no est a tretu de lu fagher, ca in s'ìnteri est mortu o intradu a coma.

In Itàlia, su sizillu sagramentale est amparadu dae sa leze. S'Acordu nou intre sa Santa Sea e sa Repùbriga Italiana, 18 frearzu 1.984, art. 4, n. 4, resat chi “sos ecresiàstigos non sunt obrigados a dispensare a mazistrados o àteras autoridades informaduras subra de pessones o matèrias chi apant imparadu a resone de su ministèriu issoro”.