Prima repùblica ispagnola

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.

Flag of the Italian region Sardinia.svg
Articulu in LSC
Flag of the Italian region Sardinia.svg

Bandera de sa Prima Repùblica Ispagnola

Sa Prima repùblica ispagnola fiat proclamada su 11 de freàrgiu de su 1873 dae sa majoria de su parlamentu. Sa die in antis su re Amedeu su I aiat abdicadu. Sa repùblica aiat tentu durada de 23 meses, fintzas a su 29 de nadale de su 1874 in sos cales aiat mudadu chimbe presidente: Estanislao Figueras, Francisco Pi i Margall, Nicolás Salmerón, Emilio Castelar und Francisco Serrano Domínguez.

Sos republicanos aiant pranificadu s'istitutzione de una repùblica federale, progetu però chi no fiat abiadu dae luego, sende chi fiat previdida sa cunvocatzione de una costituente de sas Cortes, chi poderet progetare sas caraterìsticas de sa federatzione. Non prus, sos radicales punnaiant a sa formatzione de una repùblica unitària, de manera de nche pònnere sos partidos s'unu contras de s'àteru suta ghia issoro. A primìtziu sos radicales fiant foras de sos postos de cumandu e durante su perìodu de su Carlismu e de sa rivolutzione de su 1868 s'agataiant alliadoscun àteros grupos isolados.

Sas cuntronos in s'esèrtzitu, sos isfortzos de ischirriare s'istadu in una cunfederatzione de repùblica soberanas, sa cunditzione instàbile chi s'agataiat in Bartzellona, sos cumproos fallidos de fàghere unu corpu de istadu, is punnas a fàghere sa rivolutzione a traessu de Prima Internatzionale, s'iscassia de legitimidade polìtica e is cunflitos internos a sa dirigèntzia, aiant indebilitadu sa repùblica meda in presse. De facto aiat agabbadu de esìstere dae su 3 de ghennàrgiu de su 1974, cun su unu guvernu ghiadu dae su generale de Madrid Manuel Pavía, chi fiat formadu bogende·nche a foras totu sos partidos, a parte sos Cantonalistas e sos Carlistas. Sos monàrchicos e sos republicanos si fiant opostos a sa ghia de sos radicales unidos e de sos costitutzionalistas, chi fiant però solos grupos capatzos de guvernare. Custu fatu poniat su guvernu issoro in una cunditzione de instabilidade manna. Fiat duncas formadu unu guvernu nou dae su generale Francisco Serrano Dominguez, mancari custu èsseret petzi una formalidade, sende chi sas Cortes si fiant como mai iscontzadas. Sas fortzas carlistas fiant intertantu lòmpidas a ammanniare ulteriormente sos territòrios controllados dae issas.

Sos monarchistas aiant chircadu aprigu in Alfonsu su XII, fìgiu de sa reina Isabella II e si fiant organizados suta Antonio Cánovas del Castillo. In custu perìodu sa repùblica aiat sighidu a s'agatare, fintzas a cando su generale de brigada Arsenio Martínez-Campos impare cun s'esèrtzitu, su 29 de nadale si fiat refudadu de mòvere contra Alfonsu. Su guvernu aiat torradu a si unire detzidende pro a fine de sa repùblica e sa restauratzione de sa monarchia borbònica, cun sa proclamatzione de Alfonsu su XII che re.