Shardana

Sos Shardana (o Sherden) fint una de sas populatziones tzitadas in sas funtes egitzias de su II millenniu a.C, parte de su grupu de sos populos de su mare.

Articulu in logudoresu

Mentovu de sos Shardana

Su prus anticu mentovu de su populu cramadu Šrdn/Srdn-w, nadu puru Shardana o Sherden, s'agatat in sas epistulas de Amarna tra Rib-Hadda de Biblos e su faraone Akhenaton, datadas cada a su 1350 a.C. In custu tempus cumparint ge comente piratas prontos a dare sos serbitzios issoro a sos meres istragnos.

In su 1278 a.C., Ramessu II cumbatteit sos Shardana, chi craspuaiant su litorale egiziu cun sos Lukka (fortzis L'kkw, pustis cramados Licios) e sos Shekelesh (Šqrsšw), in una batadha navale (ande su Delta Egitzianu). Su faraone pustis arroleit cussos gherradores in sa bardia sua.

Una iscritzione de una stele trapada de Ramessu II, narat de sos assachizos e de su periculu cando issos fint in Egittu.

	« Sos Shardana ribelles chi nemos hat mai ischidu binchere, arribeint dae su tzentru de su mare con sas naves, navighende cun balentia, nemos los hat mai bintos »

.

Sos Shardana sunt tzitados in s'iscritzione de Qadesh, inube est naradu ca 520 Shardana fint parte de sa bardia personale de su faraone in sa batadha de Qadesh tra Egizios e Ittitas. Sos Shardana de sa bardia sunt rapresentados cun su caratteristicu elmu corrudu subra su cale b'hat una isfera, sas ispadas sunt de su tipu Naue II.

Medas annos a pustis, unu secundu assachizu de populos de su mare, tra custos fintzas sos Shardana, fit reusadu dae su fizu de Ramessu II, Merenptha. Pustis Ramessu III gherreit contra issos; s'istoria est rapresentada in su templu de Medinet Habu, in Tebes. Sos Shardana bintos fint tentos e arrolados intra s'esertzitu de su faraone.

Sa presentzia de sos Shardana in su Mediu e Altu Egittu in medas colonias, est assegurada da fontes de papiru de su regnu de Ramessu V e Ramessu X1. Si podet pessare ca a s'accabada de s'etade ramesside sos Shardana si aunesint a sa popolatzione egitziana, perdende su status de gherreros a sa fine de s'etade libica.

Origine

Gli Shardana rapresentados a Medinet Habu

Medas ipotesis subra de s'origine de sos Shardana de custos urtimos tempos pertocant prus a totu (ma non solu) sa Sardigna. S'archeologu Juanne Ugas, in base a sos dados archeologicos e a sas funtes antigas, assotziat sos Shardana a sas populatziones sardo-nuragicas (assimas sos Joleos). Juanne Ugas hat deretadu s'iscavu de su situ archeologicu de sa losa de sos gherradores in Deximeputzu inube fint agatadas 19 ispadas de ramene arsenicadu, iguales a sas chi sunt istadas agatadas in sas pinturas egitzias, de su 1600 a.C. Isse hat tribagliadu puru cun s'archeologu Adam Zertal chi sustennet ca su situ israelianu de El-Ahwat, chi assomizat meda a sos nuraghes, siat istadu costruttu dae sos Shardana de sa Sardigna. Su putzu sacru de Gârlo in Bulgaria, ande Sofia (in s'etade antiga cramada Sardica) tenet simbillantzia cun sos putzos sacros de sa Sardigna.

In su 2010, su professore Paolo Bernardini hat ipotizadu ca sos Shardana esserent arribados in Sardigna dae oriente in su XIII seculu a.C. e ca s'aunesint cun sos populos nuragicos.

Bisonzat narrere ca s'istele de Nora, iscrita in s'alfabetu fenitziu, tenet sa peraula SHRDN, e sunt istados agatados repertos sardos in su mare Egeu. Sa navigatzione inibe est testimoniada dae su mitu de Talos, s'istatua-robot chi no faghiat arribare sas naves (prus in totu sas naves sardas) in s'isula de Creta.

Atteros pessant ca sos Shardana bennerent dae Sardis, sa tzitade anatolica.

S'egittologu Giacomo Cavallier ipotizat ca non si podet ischire (cun sas informatzione chi tenimus) s'origine e su logu inube issos biverent.

Imbetzes s'istudiosu sardu Leonardo Melis sustenet ca sos Shardana cun sos atteros popolos de su mare bennerent dae sa Mesopotamia tra su Tigri e s'Eufrate. Issos diant esser essidos dae sos logos de naschida in su 2000 a.C. pro una carestia de 300 annos. Gae trastameint pro tota s'Europa, andende a bivere dae sos Litorales de su Mediterraneu (cumpresas sas isulas de Sardigna, Sicilia, Còssiga, Malta, Tzipru, Creta, Baleares) finas a sa penisula Iscandinava e sas isulas Britannicas. In su 1200 a.C su livellu de su mare crescheit e fagheit aundare sas terras oru a mare de sas isulas mediterraneas. In custa situatzione diant aer craspuadu sos regnos prus riccos pro poder bivere o pro agatare unu logu inube istare. Defattu in cuddos annos sas tzittades prus mannas fint irbandonadas. 400 annos a pustis fint costruidas de nou cando arribeint sos Fenitzios.