Sionismu

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
Su isteddu de Dàvide, in ebràicu Maghen David, est su sìmbulu de su Sionismu.

Su sionismu est unu movimentu polìticu internatzionale, nàschidu in s'agabbu de su sèculu 19 in mesu de sos ebreos chi istaiant in Europa, cun sa finalidade de afirmare e pònnere in pràtica su deretu de Autodeterminatzione de su pòpulu ebràicu cun s'istitutzione de unu Istadu ebràicu.[1] Su sionismu est parte de su fenòmenu prus ampru de su natzionalismu modernu.[2] Importante ma minoritàriu in su mundu ebràicu pro totu sa prima meidade de su sèculu 20, su movimentu s'est fatu majoritàriu a pustis de sa Shoah. A pustis de sa creatzione de s'Istadu de Israele in su 1948, in ue oe istat belle su 40% de sos ebreos de su mundu, su sionismu s'est trasformadu in movimentu de sustentu internatzionale a sa costitutzione de custu Istadu, in prus de sighire s'agiudu traditzionale a s'immigratzione in Israele (aliyah). In tempos modernos, cunforma a una visione polìtica, su termine sionismu inditat sas formas prus radicales de su natzionalismu israelianu.[3]

Caraterìsticas[modìfica | edit source]

Su tèrmine sionismu benit dae monte Sion (in ebràicu: ציון, Tzi-yon), su nùcleu primitivu de sa tzitade de Gerusaleme. "Gerusaleme" diat dèvere bènnere dae dae sas raighinas ur, est a nàrrere montigru, monte, e shlm, paghe: duncas monte (pustis tzitade) de sa  paghe. Giai a tempus de su re bìblicu Dàvide (a.C.) "Sion" est una sinèddoche pro "Gerusaleme" e finas pro "Terra de Israele" (a s'ispissu in sa Bìblia sos israelitas sunt cramados "fìgios e fìgias de Sion"). Su nùmene de "Sion", prus pagu atrividu, prus populanu de Gerusaleme, est abbarradu biu in sa memòria de sa gente, impreadu meda in sa poètica, acostiadu medas bias a imàgines de fèminas, àbiles e etèreas.
S'imàgine de "disigiare" est istada cambiada in su tempus, cando bi fiat sa diàspora ebràica, in sa Terra promìntida, domo pèrdida bramada meda. Su Sionismu at fatu a manera de fàghere prus beru custu disìgiu romànticu.

Su tèrmine "sionismu", chi pertocat su natzionalismu ebràicu, l'aiat imbentadu in su 1890 s'editore ebreu austrìacu Nathan Birnbaum in sa rivista sua Selbstemanzipation ("Autoemantzipatzione"), chi leaiat su tìtulu de unu libru de Leon Pinsker de su 1882.[4] In custu sentidu, su sionismu est su movimentu natzionale ebràicu chi pedit una pàtria pròpiu in Palestina: su movimentu natzionalista ebràicu chi pediat una pàtria sena preferèntzias de logu est connotu comente "Territorialismu" (ghiadu dae Israel Zangwill), imbetzes s'"Autonomismu" pediat s'autonomia (non s'indipendèntzia) polìtica de sos ebreos in sos territòrios traditzionales issoro de insediamentu in s'Europa tzentru-orientale. Totu sas propostas de insediamentu in regiones extra-europeas fatas in s'agabbu de s'Otighentos non fiant andadas a in antis o fiant istadas refudadas, gasi comente sa pregonta de autonomia, cuntribuende petzi a crarire mègius natura e ruolu de su sionismu. Su sionismu est unu movimentu làicu: dae custu derivat sa cuntierra cun paritzos Ebreos osservantes. Difatis, pro s'ebraismu ortodossu su rennu de Israele diat dèvere torrare cun sa bènnida de su Messia. Pro illestrire sa bènnida sua b'at una manera ebbia: obbeire a sa voluntade divina, est a nàrrere a osservare sos pretzetos (mitzvot) istabilidos in sa Torah. Fiant contràrios a su sionismu finas sos ebreos riformados (Reformed Jews), narende chi sos ebreos fiant una comunidade religiosa, no unu pòpulu, e chi su rennu messiànicu isetadu no est àteru si no una metàfora pro unu venidore de libertade religiosa, de giustìtzia e de paghe, de realizare in sas sotziedades connotas. In campu làicu, fiant contra a su sionismu su Bund, chi gherraiat pro sa giustìtzia sotziale e s’agualidade de sos deretos in Europa orientale, e sos ebreos de manca, chi pro issos s'antisemitismu si binchet gherrende pro su sotzialismu. Una de sas manifestatziones de custa contrariedade fiat chi sos sionistas no atzetaiant meda sa limba yiddish, e galu de prus sas limbas natzionales europeas, in favore de sa torrada a vida de sa limba ebràica antiga, dae tempus meda impreada petzi in su cultu, comente limba naturale issoro, orale e iscrita, a òpera de Eliezer Ben Yehuda, praticada dae Mendele Moicher Sforim in sa prosa e dae Haim Nachman Bialik in sa poesia.

Carchi contrariedade a su sionismu (antisionismu) b'est semper istada in àmbitu ebràicu, sende chi sa cundivisione de s'ideale sionista siat majoritària. Custa contrariedade minoritària ebràica s'est fata prus crara dae sa gherra de sas Ses Dies, finas pro more de sa crèschida cuntemporanea de custu orientamentu crìticu in su mundu, mescamente —ma no ebbia— islàmicu. S’est fata prus manna mescamente a pustis de sa prima gherra de su Lìbanu e de sa segunda intifada.

  1. A national liberation movement: Rockaway, Robert. Zionism: The National Liberation Movement of The Jewish People, World Zionist Organization, January 21, 1975, URL consultadu su 17/08/2006. Shlomo Avineri: Zionism as a Movement of National Liberation, Hagshama department of the World Zionist Organization, December 12, 2003, URL consultato il 17/08/2006. Neuberger, Binyamin. Zionism - an Introduction, Israeli Ministry of Foreign Affairs, August 20, 2001, URL consultato il 17/08/2006).
  2. Cfr. su lema «Zionism» http://www.britannica.com/EBchecked/topic/657475/Zionism sull'Encyclopaedia Britannica].
  3. Sionismo: Definizione e significato di Sionismo – Dizionario italiano – Corriere.it
  4. Birnbaum, giai fundadore de Kadimah (“A in antis”), su primu movimentu ebràicu de istudentes natzionalistas, at a èssere su primu segretàriu generale de su movimentu ultra-ortodossu (Haredi) anti-sionista Agudat Israel’’.