Jump to content

Usuàriu:PNNu/Norma ortogràfica de base

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.

In su cursu de s'istòria is autores vàrios ant iscritu su sardu in manera diferente, sena arribare mai a una forma unitària. Is propostas de norma iscrita sunt istadas medas, calicuna chirchende una variedade illustre, àteras chirchende·nde una mesana, àteras a norma dòpia (campidanesa/logudoresa); sa Regione Autònoma de Sardigna at adotadu in bia isperimentale sa Limba Sarda Comuna, chi una cummissione apòsita at istèrridu in su 2006, mentres unas cantu amministratziones locales ant preferidu a adotare una norma de variedade locale, comente sa Provìntzia/Tzitade Metropolitana de Casteddu, chi at adotadu is Arrègulas de su campidanesu. Custa Wikipedia, in s'impossibilidade de pònnere de acòrdiu is impitadores suos, at lassadu libertade màssima de sèberu de sa manera de iscrìere, siat pro cantu pertocat sa variedade, siat in contu de is règulas pro ddas iscrìere. Nointames, a die de su 2024, paret pretzisu a seberare una norma generale pro tènnere un'istile de iscritura prus uniforme, mancari lassende a s'impitadore sa libertade de seberare sa LSC o una variedade locale.

Custas lìnias ghia chircant de regòllere is règulas de iscritura comunas a is propostas de norma de is ùrtimos annos, chi autores sardos medas impreant pro iscrìere in libros e Internet. Podent èssere ammanniadas e cambiadas si s'agatat un'acòrdiu in sa pàgina de resonu. Sende, comente si siat, chi ddoe at ancora autores chi non sunt de acòrdiu cun custu istile de iscritura, no est obligatòriu a ddas sighire (francu sa règula de is paragògicas chi est su mìnimu pro iscrìere su sardu in manera curreta), ma ddu racumendamus pro fàghere sa Wikipedia prus regulare e discansosa de lèghere

  1. Sa vocale paragògica non bolet iscrita. Su plurale acabbat semper cun S, sa de tres persones de is tempos verbales in T. Amus a iscrìere duncas gatos/gatus e no gatoso/gatusu e issu faghet/issu fait e no issu faghede/issu faidi. Is impitadores chi iscrient a sa logudoresa o nugoresa podent lassare sa de tres personas plurale sena T finale, comente autores medas faghent (issos sunt o issos sun);
  2. Dòpias: faghet a dopiare isceti is cunsonantes L, N, S, R, D, B, M, chi faghet a ammentare pensende a "LaNa SaRDa de Babbu e Mama";
  3. Atzentu: si ponet s'atzentu gràficu isceti cando non ruet in sa segunda vocale contada dae sa fine de su faeddu. Es.: autònomu, rùere;
  4. Cussigiamus de evitare su grafema DH, impreadu dae una minoria de autores. Duncas cussigiamus de iscrìere mundu e non mundhu e faeddu e non faedhu;
  5. Cussigiamus de evitare is grafemas K e QU in logu de CH, mancari presentes in unas cantu propostas de norma. Amus duncas a iscrìere chistione e no kistione o quistione.
  6. Is grafemas TH e X sunt parte de sa traditzione literària sarda e rapresentant sonos ispetzìficos de unas cantas variedades. Si podent duncas impreare segundu sa variedade seberada. Si cussìgiat de no impreare sa X in incumentzu de faeddu. Amus a iscrìere duncas Celu e Cerbeddu e non Xelu e Xrobeddu.
  7. Cussigiamus de evitare latinismos comente sa H in is tempos verbales de su verbu àere o is congiuntziones "et" e "ot", cunsiderados arcàicos. Amus duncas a iscrìere issu at e no issu hat;
  8. Evitare sa metàtesi. Amus duncas a iscrìere martzu, sardu, pedra e non mratzu, sadru, perda.
  9. Evitare sa d eufònica, prus che totu a in antis a is artìculos. Amus a iscrìere in unu e no in d-unu/in d'unu
  10. Impreare sa forma base e intrea de is artìculos: is, sos, sas, unu, una, un'. Amus a iscrìere pro esempru is gatos, is scalas, sos canes e no i gatos, is-sas scalas, sor canes
  11. Pro topònimos e àteros faeddos chi tenent una forma iscrita traditzionale documentada si podet inniorare sa norma. Esempros sunt alikis, uske, ankilla, kellàriu.