Virus (biologia)

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
Jump to navigation Jump to search
Custu artìculu est iscritu cun sa grafia Flag of Sardinia, Italy.svgLimba Sarda ComunaFlag of Sardinia, Italy.svg. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

campidanesu · logudoresu · nugoresu


Virus
Example alt text
Immàgine de unu Rotavirus
Classificatzione tassonòmica[1]
Adnaviria- Duplodnaviria - Monodnaviria - Riboviria - Ribozyviria - Varidnaviria
Classificatzione de Baltimore
I: Virus a dsDNA

II: Virus a ssDNA

III: Virus a dsRNA

IV: Virus a ssRNA+

V: Virus a ssRNA-

VI: Retrovirus a ssRNA

VII: Retrovirus a dsDNA
Custu template: càstia  cuntierras  modìfica
Bateròfagos inferrende su genoma issoro a intro de unu batèriu
Infetziones virales chi fèrrent a sos umanos

In biologia, unu virus (de su latinu virus, in gregu ἰός «tossina» o «venenu») est un'agente infetivu microscòpicu atzellular chi si podet replicare isceti a intro de is tzèllulas de àteros organismos. Is virus sunt costituidos dae genes chi cuntenent àtzidos nuclèicos chi formant molèculas longas de ADN o ARN, inghiriadas de proteinas. In s'atu de infetare una tzèllula, custos genes "obrigant" sa tzèllula ospedadora a sintetizare sos àtzidos nuclèicos e proteinas de su virus pro pòdere arribare a formare virus noos.[2]​ S'istùdiu de is virus est unu brancu de sa microbiología[3][4] chi retzit nùmene de virologia.[5]

Is virus infetant a totu is tipos de organismos, dae animales, fungos, prantas, protistas fintzas a batèrios e àrcheas. Infetant a àteros virus puru; custas ispètzies retzint su nùmene de virófagos. Is virus chi dipendent dae unu virus pro acumprire is rechisitos issoro si sunt denumenado virus satèllites. Is virus sunt in sa manna majoria tropu minores pro pòdere èssere osservados cun s'agiudu de unu microscòpiu òticu, pro custu si narat chi sunt submicroscòpicos. Nointames esistent etzetziones intre is virus nucleocitoplasmáticos de ADN de manna mannària o girus, comente Pandoravirus o Pithovirus, chi si antimes podent apretziare mediante de sa microscòpia òtica. Podent propassare agiomai in mannària a carchi procariota.[6]

Su primu virus connotu, su virus de su mosàicu de su tabacu​ fiat iscobertu dae Martinus Beijerinck in su 1899.[7][8] In die de oe si nde sunt descritos prus de 5000, e carchi autore opinat ca nde diant pòdere esìstere milliones de tipos diferentes.​[9][10] Is virus s'agatant in giai totu sos ecosistemas de sa Terra; sunt s'entidade biològica prus abbundante.[11][12] Puru sunt is prus minores, sa majoria unas chentu bortas prus piticos de is batèrios: medint de s'òrdine de unos 10 nanòmetres, est a nàrrere, 0,00001 mm. Custu signìficat chi diat tocare a pònnere unos chentumìgia virus a nera fata pro ammuntare 1 mm.

A diferèntzia de is priones e viroides (formados isceti s'unu de una proteina, e s'àteru de una cadena de ARN, ) is virus sunt cumpostos dae duas o tres partes: su materiale genèticu issoro, chi portat s'informatzione ereditària e podet èssere ADN o ARN; una cobertura protèica chi amparat custos genes — denumenada càpside — e, in calicunos, una capa lipìdica (est a nàrrere, de grassu) chi ddos inghìriat cando s'agatant foras de sa tzèllula — denumenada imbòddigu virale —. Is virus vàriant in sa forma. Nd'at polièdricos casi perfetos; su HIV, pro esempru, est un'icosaedru. Àteros sunt elicoides o istruturas prus cumplessas.

De su puntu de vista de s'evolutzione de àteras ispètzies, is virus sunt unu mèdiu importante de trasladadura orizontale de genes, sa cale ammànniat sa diversidade genètica e contribuet a s'evolutzione biològica.​[13] Pro more de custa capatzidade is virus, paris cun is àteros agentes virales (viroides e virus satèllites), sunt istados descritos comente "mobilomas" o "vetores gènicos", dae chi, in prus de si replicare in ospedadores tzellulares, carrant fintzas genes de un'organismu a unu àteru mediante sa trasdutzione de su materiale genèticu.[14] Is virus paris cun is plasmides e transposones (cumpostos dae una cadena de ADN) sunt mèdios naturales importantes pro trasladare genes intre organismos diferentes. Si creet chi is virus apant tentu unu rolu tzentrale in s'evolutzione primidia, in antis de sa diversificatzione de s'ùrtimu antepassadu comunu universale, in batèrios e archeas-eucariotas.[15]​ Is bateriòfagos e plasmides sunt vetores usados in biotecnologia pro insertare genes istràngios dae una tzèllula a un'àtera, batende a sa criatzione de sos còsmidos, fagèmidos e fàsmidos, chi sunt plasmides ìbridos cun bateriòfagos.

Is virus si isparghinant de medas maneras diferentes e cada tipu de virus tenet una manera pròpia de si trasmìtere. Si ddi narat vetores de trasmissione a sos organismos bios chi ddos carrant de una persone a un'àtera, o de un'animale a una persone (o a s'imbesse). Is virus chi infetant is vegetales s'ispàrghinant a fatu·fatu peri babautzos chi s'alimentant de sa linfa, comente is piogos birdes, mentras ca is chi infetant animales s'isparghinare pro s'inprus pro mèdiu de babautzos ematòfagos (is chi sutzant su sàmbene). Esistent unos àteros chi non abbisòngiant de vetores: su virus de s'influèntzia (ortomixovirus) e su de su romadiu comunu (rinovirus e coronavirus) s'ispàrghinant pro s'àera a traessu de sos istùrridos e su tùssiu; is norovirus sunt trasmìtidos peri bia fecal-orale, o pro cuntatu cun manos, alimentos e abba contaminados. Is rotavirus si disperdent a s'ispissu pro cuntatu diretu cun pipios infetos. Su HIV est unu de is virus medas chi si trasmitent pro cuntatu sessuale o peri espositzione a sàmbene infetadu.[16]

Non totu is virus pròvocant maladias; medas si reproduent sena causare male perunu a s'organismu infetadu. Àteros, comente su HIV, podent produire infetziones permanentes o crònicas cando su virus sighett multiplichende·si in su corpus, istraviende is mecanismos de defensa de s'ospedadore.[17][18][19]​ In is animales, in càmbiu, est fitianu chi sas infetziones virales diant logu a una risposta immunitària chi cunferit un'immunidade permanente a s'infetzione. Custu est su chi si punnat (e si resessit) a otènnere cun is vatzinos. Gràtzias a custos si podet arribare a irraighinare una maladia, comente est acontèssidu cun sa poliomielite. Is microorganismos comente is batèrios puru tenent defensas contra is infetziones virales, connotas comente a sistemas de impedimentu-modificatzione. Is antibiòticos non tenent efetu subra is virus, ma sunt istadas isvilupadas meighinas antivirales pro tratare carchi infetzione.[20]

Riferimentos[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

  1. Virus Taxonomy: 2019 Release, EC 51, Berlin, Germany, July 2019, 2020 International Committee on Taxonomy of Viruses (ICTV)
  2. (ES) Blanco y Blanco, Química Biológica, 2012, p. 128.
  3. (EN) Richard A. Harvey PhD, Cynthia Nau Cornelissen Ph.D.,, Lippincott Illustrated Reviews: Microbiology (Lippincott Illustrated Reviews Series), 2007, p. 315.
  4. (EN) Richard A. Harvey PhD, Cynthia Nau Cornelissen Ph.D.,, Lippincott Illustrated Reviews: Microbiology (Lippincott Illustrated Reviews Series), 2007, p. 45.
  5. (EN) Villarreal, L. P., Viruses and the Evolution of Life, ASM Press, 2005.
  6. (EN) Villarreal, L. P., Viruses and the Evolution of Life, ASM Press, 2005.
  7. (EN) Dimmock, N. J.; Easton, Andrew J.; Leppard, Keith, Introduction to Modern Virology, 2007, p. 4.
  8. (EN) Dimmock, N. J.; Easton, Andrew J.; Leppard, Keith, Introduction to Modern Virology, 2007, p. 49.
  9. (EN) Mya Breitbart, Forest Rohwer, Here a virus, there a virus, everywhere the same virus?, in Trends Microbiol., làmpadas 2005.
  10. (EN) C. Martin Lawrence,‡,1 Smita Menon,‡ Brian J. Eilers,‡ Brian Bothner,‡ Reza Khayat,§ Trevor Douglas,‡ and Mark J. Young, Structural and Functional Studies of Archaeal Viruses*, in J Biol Chem., 8 maju 2009.
  11. (EN) C. Martin Lawrence,‡,1 Smita Menon,‡ Brian J. Eilers,‡ Brian Bothner,‡ Reza Khayat,§ Trevor Douglas,‡ and Mark J. Young, Structural and Functional Studies of Archaeal Viruses*, in J Biol Chem., 8 maju 2009.
  12. Robert A. Edwards & Forest Rohwer, Viral metagenomics, in Nature Reviews Microbiology, 10 maju 2005.
  13. (EN) Carlos Canchaya, Ghislain Fournous, Sandra Chibani-Chennoufi, Marie-Lise Dillmann e Harald Brüssow, Phage as agents of lateral gene transfer, austu 2003.
  14. (ES) Capítulo 13. Elementos genéticos móviles, in curtisbiologia.com.
  15. (EN) P. Forterre and H. Philippe, The Last Universal Common Ancestor (LUCA), Simple or Complex?, in The Biological Bulletin, vol. 196, nº 3, Làmpadas 1999.
  16. (EN) Shors, Teri, Understanding Viruses, Jones and Bartlett Publishers, 2008.
  17. (EN) Kent A. Sepkowitz, M.D., AIDS — The First 20 Years, in The New England Journal of Medicine, Làmpadas 2001.
  18. (EN) R A Weiss, How does HIV cause AIDS?, in Science (journal), 28 maju 1993.
  19. (EN) Cecil, Russell, Textbook of Medicine, 1988, pp. 1523, 1799.
  20. (EN) Erik De Clercq, Chemotherapy of Viral Infections, in gsbs.utmb.edu (archiviadu dae s'url originale su 18 austu 2000).

Àteros progetos[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]