Deretos de sos animales

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
Jump to navigation Jump to search
Custu artìculu est iscritu cun sa grafia Flag of Sardinia, Italy.svgLimba Sarda ComunaFlag of Sardinia, Italy.svg. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

campidanesu · logudoresu · nugoresu

Is deretos de sos animales sunt currentes de pensamentu e movimentos chi sustenent ca is animales no umanos sunt sugetu de deretos determinados. Su rangu de Deretos cuntzèdidos a sos animales vàriat meda a tenora de s'ambiente culturale, e andant dae non ddis reconnòschere perunu, e chi si potzat utilizare s'animale a praghere de s'òmine, fintzas a s'esigire a banda de is difendidores de is deretos de is animales, chi benint a èssere su deretu a sa vida, a sa libertade e a s'integridade de su corpus, segundu sa traditzione reconnotos petzi a sos umanos.[1] Sos deretos de sos animales sunt unu tema polèmicu, pro su fatu chi no esistet cunsensu a pitzu de custos, ne acòrdios internatzionales chi bi faghent relatu. Is deretos de sos animales sunt ogetu de esàmine in duos àmbitos: s'àmbitu morale e s'àmbitu legale.

Àmbitu morale[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

Generalizende subra is deretos de sos animales est costùmene cunsiderare cussos istùdios subra sos animales chi dimustrant chi sunt èsseres autònomos, cuscientes de su chi ddus inghìriat, tenent sa capatzidade fisiològica de intendere dolore e praghere, cosa chi cumpartzint cun totu sos animales chi disponent de unu sistema nervosu tzentrale, podent comunicare, portant memòria, sunt capatzos de imparare e medas tenent personalidades diferentziadas intre is cungènneros de matessi ratza, intre àteras caraterìsticas medas.

Sa filosofia de is difendidores de is deretos de sos animales chistionat de respetare sos interessos de totu sos animales e no de regulare sa manera comente sunt isfrutados.

Difendidores de is deretos animales cunsìderant chi no siat giustu a sighire isfrutende·ddos pro s'alimentatzione (dieta de petza e de derivados de su late, oos e mele), pro ispàssiu (cassa, cumpetitziones comente sa tauromachia), pro chirca (isperimentatzione subra animales), o pro frunire bestimenta e cumplementos (pedde, coiràmene, lana e seda).[2]


Giai dae sa Roma Antiga sos animales sunt istados cunsiderados che a benes simpres, traditzione chi ant eredadu is culturas otzidentales modernas e chi est abarrada rapresentada in sa legislatzione atuale. Ddoe at chie sustenet ca totu sos ingestos descritos che a inditos de sensibilidade de sos animales dependent dae fartas de limbàgiu sientìficu, pretendende chi sos animales tèngiant tales caraterìsticas (pròpias de sos umanos), ma in realidade si ddi diat dèpere nàrrere de àtera manera. Nointames b'ant proas sientìficas chi afiantzant comente totu sos èsseres umanos cun sistema nervosu tzentrale assimbìgiant sa manera isperimentare sentidos.

Richard A. Posner narat ca sa bonesa umana s'ispricat pro chèrrere agiudare a is simbigiantes a sos umanos, incluende sos umanos pròpios e sos animales cun caras umanòides.[3]

Àmbitu legale[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

S'agatant grupos de persones segundu chie a is animales ddis sunt dennegados deretos fundamentales. Custos grupos sustenent ca durante is sèculos, s'est cunsideradu ca sos animales sunt esìstidos cun sa finalidade ùnica de èssere utilizados in benefìtziu umanu. Afirmant chi cando si disinnant leges chi faghent riferimentu a sos animales, custas si cuntzentrant subra s'utilidade chi potzant tènnere custos animales pro is persones, e no subra sos interèssios issoro. Pro is grupos chi difendent is animales est pretzisu dare a sos àteros animales deretos chi propassent is barreras de sa'antropotzentrismu. Si sustenet ca perunu de custos grupos tenet in cunsideru ca is deretos in sese, congiminados che a deretos sugetivos, tenent a caraterìstica s'esigibilidade cara a is pòderes o a is sìngulos chi ddos lesiant, e paret difìtzile a s'isetare chi un'animale reclamet unu deretu. Duncas àteros ddos depent esigire pro issos.

Calincunu grupu de Deretos Animales dimandat s'abolitzione de cale si siat impreu o isfrutamentu de animales, proponende chi diant dèpere lassare de èssere cunsiderados che a propiedades e passare a èssere indivìduos, is interèssios de is cales depent èssere respetados e defèndidos. Si faghet unu parallelismu cun s'iscravidade umana, in ue sos iscraos non teniant deretos pro neghe de su fatu chi fiant cunsiderados che a propiedades chi podiant èssere comporadas o bèndidas. Cun s'abolitzione de s'iscravidade umana si fiat reconnotu ca is indivìduos chi fiant istados isfrutados e assugetados fiant sugetos de deretu. Is Deretos Animales andant acapiados a s'idea chi no est giustu discriminare a sos indivìduos in funtzione de s'ispètzie (ispetzismu), paris a comente oe in die si intendet s'ingiustìtzia de su ratzismu e de su sessismu. Is grupos de Deretos Animales manifestant chi is deretos umanos depent pertocare totu is animales, de chi s'umana est un'ispètzie intre àteras; segundu custu parre is interèssios de totu sos animales andant respetados chentza discriminatzione peruna, ca animale perunu est naschidu pro bìvere privadu dae sa libertade (campos de cuntzentramentu, in laboratòrios, in intro de tzircos, in is gàbias (zoos, abbàrgios, terròrios, intre àteros) nen pro ddis dare sa morte (matatojos, naes de pisca, indùstrias de coiràmene).

Custu andat paris cun sa farta de atzione, in sensu giurìdicu, a banda de sos animales. Is animales non diant pòdere èssere titulares de deretu ca pro sese non tenent manera de pònnere in movimentu sa giurisditzione pro fàghere bàlere una pretesa. Sa diferèntzia manna cun is iscraos de su tempus antigu est sa capatzidade de limbàgiu, in su sentidu de una allega umana, aici comente pro mèdiu sìngias o paràulas: s'iscrau podiat comunicare, e a s'atu de s'abolitzione de s'iscravidade, at pòdidu (a su nessi intentare de) fàghere bàlere is deretos cosa sua. Dae s'àtera banda, is deretos sugetivos cumportant un'interèssiu, comente pro esempru s'interèssiu a bìvere e s'interèssiu a evitare su dolore, difatis, su cuntzetu etotu de unu deretu sugetivu est un'atu linguìsticu, pro su cale si costituit una relatzione giurìdica (comente deretos sugetivos pùblicos e comente deretos sugetivos privados).

Riferimentos[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]

  1. Derechos de los animales. Publicadu dae Marta Tafalla (ed.) e Idea Books. 2004. Pàgina 55.
  2. Jaulas Vacías. El Desafío de los Derechos de los Animales, publicadu dae Fundación Altarriba, Bartzellona, (2006).Pàgina 23
  3. Richard A. Posner, Animal rights: Legal, Philosophical, and Pragmatic Perspectives, in Animal Rights: Current Debates and New Directions, Oxford University Press, 2012, DOI:10.1093/acprof:oso/9780195305104.003.0003, ISBN 9780195305104.