Diegu Are

Custu artìculu est iscritu cun sa grafia Limba Sarda Comuna. Abbàida sas àteras bariedades gràficas:

campidanesu · logudoresu · nugoresu

Diegu Are (Santu Lussurzu, 2 de ghennàrgiu de su 1914 – Santu Lussurzu, 24 de trìulas de su 2000) est istadu unu filòsofu, iscritore e mastru sardu.

Biografia

In sos primos annos '30, Diegu Are s'impinnat in s'atividade de apostuladu catòlicu làicu otenende càrrigas de importu in sa diòtzesi de Bosa-S'Alighera in intro de sa GIAC (Gioventude Italiana de Atzione Catòlica). Est de custa època sa collaboratzione e s'amighèntzia cun don Enea Selis, figura de riferimentu pro unos cantos giòvanos universitàrios sardos aderentes a sa FUCI.

Otenta sa làurea in Filosofia in s'Universidade de Casteddu in 1938 cun una tesi de Antoni Rosmini, at insinnadu istòria e filosofia in su “Litzeu Reale” Clàssicu G. M. Dettori de Tèmpiu finas a cando, in su 1941, est istadu richiamadu a sas armas e imbiadu in Kosovo. A pustis de unu tempus curtzu de permanèntzia in Itàlia, l'ant imbiadu comente sutatenente in Grètzia e in s'Ìsula de Rodi, in ue, a pustis de sa firma de s'Armistìtziu de s'8 de cabudanni de su 1943, est abarradu comente presoneri.

Essende·si refudadu de aderire a sa Repùblica de Salò, l'ant deportadu a sos lager tedescos de Wesuwe, de Sandbostel, Wietzendorf e Dedelstorf. In una barraca Diegu organizat atopos de arresonos pro mantènnere biu s'isperu e pro non permìtere chi sa dinnidade e sa personalidade umana siat umiliada e annullada dae sos argutzinos. In sa presonia intrat in cuntatu cun “don Giovanni Rossi”, fundadore de sa Pro Civitate Christiana. Cun isse Diegu at a tènnere unu raportu de collaboratzione fecundu e de amistade chi at a durare finas a sa morte de su preide. Fiat cumpàngiu de presonia de Giovannino Guareschi; Enzo Paci, filòsofu e diretore della rivista “Aut Aut”; Giuseppe Lazzati, deputadu de s'Assemblea Costituente chi at dadu vida a sa Costitutzione italiana de su 1948 e Retore de s'Universidade Catòlica de su Sacru Coro de Milano; Raffaello Brignetti.

Est in s'oscuridade de sas dies de sa presonia chi est pastinadu su sèmene de s'utopia chi at a chircare de realizare cando at a torrare: su mundu tenet bisòngiu de amore, de fraternidade; e s'atzione depet èssere direta a chie est a tretu de collire su messàgiu, sos giòvanos. Est sa prima idea de su "Movimentu Giovanile de Unione e Fraternidade" chi in su 1947 at a tènnere s'imprimatur de Pantaleo Carabellese cun su discursu “Sos giòvanos e sa polìtica” publicadu in su 1948 comente primu cartulàriu de orientamentu pro contu de su Movimentu.

Cando est torradu dae sos campos de presonia, at contadu su chi l'est capitadu in unu libru-memoriale Nebbia e girasoli. Un sardo nei campi nazisti.

Cun sa professione sua de professore girat s'Italia: Roma, La Spezia, Reggio Emilia, Aristanis, ma su prus chi l'impinnat est, francu s'insinnamentu, s'apostuladu làicu e sas cunferèntzias, s'impinnu suo in sa gestione de sas domos pro sos giòvanos, abertas in Roma e in Terracina, in ue tenet galu un'àtera sede de insinnamentu e in ue creat totu una sèrie de atividades pro sos giòvanos e pro sos piscadores de su logu, organizende·los in cooperativa.

In s'ìnteri, intrat in cuntatu cun su Movimentu Comunidade de Adriano Olivetti e si nde faghet promotore e collaboradore pro tempus meda.

In custa època collàborat puru cun su cunterràneu Antoni Cossu. Paris cun issu at a cumpartzire s'impinnu siat de “Comunità” e siat pro sa renàschida de sa terra sua e de Santu Lussùrgiu, in ue fundat cun isse unu grupu comunitàriu de su Montiferru de ispiratzione olivetiana. Fiat de sos protagonistas de su dibàtidu pro sa Renàschida e dae su 1960 a su 1962 at fatu parte de sa redatzione de “Il Bogino Archiviadu su 4 martzu 2016 in s'Internet Archive.”. In su mese de santandria de su 1960 est eletu sìndigu de Santu Lussùrgiu e, cun cussa càrriga, s'est impinnadu meda pro fàghere a manera chi sas abbas mentovadas de Santu Lenardu de Siete Fuentes, fratzione de sa bidda, esserent abbarradas pùblicas e no esserent devènnidas propiedade de sos privados. De custos fatos est testimonia literària su romanzu de Antoni Cossu “Il sogno svanito”.

Cando si nch'est ritiradu in sa bidda sua de nàschida, in su 1976 at cambiadu iscola superiore de in antis, nàschida dae una lassa de privados , in su Litzeu Linguìsticu privadu "Carta Meloni", chi at sighidu su Tècnicu commèrtziale pro su Turismu e s'Istitutu Musicale chi at cuncruidu s'atividade sua in su 2003, pagos annos a pustis de sa morte sua.

Òperas printzipales

Diegu Are, Nebbie e girasoli : un sardo nei campi nazisti, Nuoro, Edizioni Insula, 1998 (ed. orig.: Nebbia e Girasoli. Un sardo nei campi nazisti. Settembre 1943 - Settembre 1945. Roma, "Cor Unum",1973)

Antoni G. Carta, "Sa felitzidade de sa Sardigna, po contu de Diegu Are, Edizioni della Torre, 1999

Bibliografia

• Rif. 1 Luigi Roselli, Diegu Are e sos allievos suos : Santu Lussurgiu, Aristanis, E.P.D'O., 2009