Sardigna/logudoresu

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.

Ozieri-Stemma.png
Articulu in logudoresu
Ozieri-Stemma.png

Sa cartina de sa Sardigna

Sa Sardigna est un'ìsula de su Mare Mediterraneu occidentale, posta a unos 200 km dae sa peninsula italiana, su matessi de sa Tunisia, unos 300 km dae sa Ligùria e 500 dae s'Ispagna. Sa terra prus a probe est sa Corsica, appenas 11km.


Geografia[modìfica | edit source]

Sa fromma de s'ìsula est cussa de unu retàngulu longu, de unos 260km in diretzione NS e unos 120 in sa EO. Sa punta a N est sa bidda de Longone (Lungoni in galluresu), sa de S su Cabu Teulada. Sos mares chi l'inghìriant sunt su Mare Tirrenu a E e su Mare de Sardigna a O. S'àrea est de ca. 24.000km², s'oru de mare de unos 2400 km.

Monte po su 13,5 %, montigru po su 68 % e pianu po su 18,5 %. Su monte pius altu tirat 1834m (Punta La Màrmora), in sa serra de su Gennargentu in sa zona centrale, tra su nuoresu e s'Ozastra. Dae su Gennargentu naschet su Flumnedosa su segundu fiumene de sa Sardigna.

Su tempus tirat a su sicu, in istiu e in ierru. Sa temperadura mèdia est de 14-18 °C, cun cambiamentos mannos intre pranu e monte, istade e ierru: si podet passare de is -2 o -3 a is 30 °C. Su bentu podet esse forte meda, ispètzia su bentu estu (de NO). Proit pagos, 400-600mm a s'annu, cun diferèntzias mannas intre monte e pranu, oru de mare e terra aintru.

Bi at finas unu lagu naturale, su lagu Baratz, in su NO de s'ìsula, in territoriu de Tàthari e de S'Alighera. Sos rìos sunu pagos: de N a S su Coghinas, su Mannu (de Tàthari), su Temu, su Cedrinu, su Tirsu, su Frumindosa, su Mannu e su Cixerri. Sos àteros sun rios, sicos in parte de s'annu. Su frùmene prus longu est su Tirsu, chi tirat 159km e isbucat in su Mare de Sardinna apustis de aere tocadu sa tzitade de Aristanis.


Istòria[modìfica | edit source]

In Sardigna s'agatan sas primas istigas de presentzia umana solu dae su Neolìticu. De cuss'epoca est s'isfrutamentu de s'ossidiana, su idru vulcànicu nieddu de su Monte Arci. Dae su neolìticu a s'edade de su brunzu (XIX - XIII sèculos innantis de Cristos) sunt nàschidas tzivilizatziones chi connoschimus cun su nùmene de "prenuràgicas", ca sunt bènnidas innantis de cudda prus manna e famosa de sos nuraghes. Su perìodu nuràgicu at bidu su cumparrer in Sardigna de una tzivilidade peculiare, distinta dae construtziones megalìticas ùnicas (sos nuraghes matessi, sos putos sacros, sas "tumbas de gigantes"). Ma si podet esser seguros chi su mare est istadu sa bia printzipale chi at muntesu sa Sardigna a tzentru de sa tzivilidade mediterrànea. Podet èssere chi sos chi biviant in Sardigna fint issos sa "gente de su mare" chi timiant sos egitzianos antigos. Ma est seguru chi, dae su mare, appet comintzadu a bènnere gente chi chircaiat ràmine, prumu, trigu, e àteras cosas pro faghere commerciu. Innantis a tottus sos fenitzos, chi arribant in ue oe b'est Casteddu, 1500 annos innantis de Cristu. Appustis ant fraigadu ateras tzitades: Tharros, Nora, Bithia, Sulci, Sant'Antiogu. Sas urtimas fint mannas meda, ca inie b' aiat su minerale chi ddi serviat. Non s'ischit meda de comente fin sas cosas cun chie biviat in Sardigna e custos fenitzos, ma issos abbarraiant accanta de su mare e chircaiant de istare in accordu con sa gente autoctona. Sunt bistados sos fenicios a iscriere a primmu su lùmene Sardigna, in d una preda chi est in su museu archeològicu de su Castrum de Casteddu, si podet narrere chi issos non impreaiant sas bogales cando iscriiant. Paret chi, comente s'est passadu dae sos fenitzos de su Libanu a cussos chi bivende in Africa sunt nados Punicos, carchi cosa siat cambiada, ca custos fint peus e cheriant fàghere sos meres. In custu tempus sa Sardigna fit puru una base milidare de sos punicos, ca sas naves issoro, dae Cartàgine e su portu de Capu Malfatanu, accanta de Teulada, serraiant in d una morsa su Mare Mediterraneu e nemos podiat passare. Appustis de sa segunda gherra pùnica arribant sos romanos,e po sèculos meda sa Sardigna abbarrat romana. E diventat sa "dom'e trigu" de Roma, sas tzittades accanta e su mare sunt semper prus mannas, mea es seguru chi sos romanos non bi l'apent fatta a "romanizzare" sa Barbagia. Sun arribados a Fordongiani (Forum Traiani), Austis (Augustus) ma inie sun abbarrados. Cando Roma est rutta sun arribados sos Vàndalos, chi teniant puru sa parte de Africa chi est acanta acanta a sa Sardigna: Ippona (chi oe si narat Annaba, in Algeria) est sempre istada prus acanta a Casteddu de onzi tzitade italiana. In carchi manera sos romanos de oriente, sos bizantinos (in sardu Aregos)nde giàgarant sos vàndalos e pro chimbichentos annos abbarrant in Sardigna. A sa fine si nd' andant, ma lassant famìllias nobiles, chi sunt sas chi ant a andare a cummandare in su perìodu de is Giuigados. De sos Aregos abbarrant sos santos e sos lùmenes: Costantinu, Bachis, Chìrigu, pro narrere. De ammentare chi sos Aregos, comente sos atteros romanos, no bi l' apent fatta a intrare in Barbagia, e comente sos àteros ponent su "Dux militaris" in Fordongiani, pro chircare de firmare sas bardanas de chie biviat in sos montes. De interessu mannu sos sèculos intra su IX e su XV d.C., cando s'est isboligada sa tzivilizadura de sos Giuigados, bator rennos autòctonos de traditzione romana, no feudale, nàschidos dae s'isolamentu de sa Sardigna in sos sèculos de su domìniu àrabu de su Mediterràneu (sos sèculos VIII - IX d.C.).

In s'annu 1324, sos Aragonesos conchistant Casteddu cun s'agiudu de su giuigadu de Arbaree, boghende a foras sos Pisanos. Est sa nàschida de su Rennu de Sardigna. Dae su 1354 a su 1420, cun fases divressas, addurat sa gherra intro de su rennu aragonesu e su giuigadu arbaresu, s'ùrtimu abarradu de sos bàtoro rennos sardos antigos. Pessones de importu de cuddu perìodu de gherra e pestilèntzias sunt su giùighe arbaresu Mariane IV e sa fìgia sua Eleonora, Eleonora de Arbaree. In su 1420 s'ùrtimu giùighe, Guillermu de Narbona, bendet su tìtulu giuigale a su re de Aragona pro chentumìgia fiorinos de oro. Abarrat unu rennu solu, in s'ìsula, su Rennu de Sardigna, prima cadelanu e a pustis ispannolu. Cun sos cadelanos e sos ispannolos sa Sardigna connoschet su feudalismu e s'abarat pro sèculos isulada e a fora de s'istòria.

In su 1720 sa corona colat in conca a sos ducas de Savoia, chi in custa manera si faghent res. De importu, suta sos Piemontesos, su perìodu "revolutzionàriu" de sos annos 1793-1796, cun unu protagonista mannu: Giomaria Angioi. Su Rennu de Sardigna durat cun totas sas prerogativas suas fintzas a su 1847, cando su re Càralu Albertu cuntzedit s'"Unione Perfetta" cun sos istados continentales de su rennu. In su 1861, a pustis de sas duas primas gherras de indipendèntzia italiana e de sas conchistas garibaldinas, mudat nùmene in Rennu de Itàlia.

In su sèculu de binti sunt de ammentare sos fatos de sa Brigata Tàtari in sa Prima Gherra Mundiale, dae chi s'est ischidada torra s'identidade e su natzionalismu sardu. De su 1921 est sa nàschida de su Partidu Sardu de Atzione, fundadu, cun àteros, dae Emìliu Lussu.

In sos annos 50 ant picadu comintzu fatos noos. Est istada bogada sa malària, gràtzias a su dinare de sa fundatzione Rockefeller, e custu est istadu unu fatu bonu pro sas populatziones de sas marinas e su turismu. In su matessi tempus sunt istadas impostas però sas tzerachias militares: mìgias e mìgias de ètaros leados a sas atividades econòmicas e postos suta sa cumpetèntzia militare de sa Nato e de sos americanos. De sos annos '70 imbetzes est su "Pranu de Rinàschida", una leze de s'istadu italianu chi cuntzediat dinare meda pro fraigare industrias mannas in Sardigna. Gai sunt nàschidos sos polos chìmicos in Otana, Portu Vesme e Portu Torres, e sas rafinerias in Sarroch. Ma, a pustis de tantos annos, si podet narrer chi est istadu unu faddimentu cumpretu, unu faddimentu econòmicu, ambientale e sotziale puru, ca sos problemas de sa modernizatzione de sa Sardigna sunt abarrados bell'e totus e nde sunt nàschidos àteros noos.

Sa Regione[modìfica | edit source]

Sa Sardigna est una de sas 5 regiones autònomas a istatutu ispeciale de Itàlia. Sa Sardigna est s'ùnica Regione de Itàlia (imparis cun su Veneto) chi sos bividores hant de manera ufitziale su nùmene de «popolo» dadu dae su Parlamentu italianu.

Assentada in sa Costitutzione de sa Repùbrica Italiana, est nàschida in su 1948. Sas primas eletziones sunt istadas fattas in su 1954.

Oe, su presidente de sa Regione est Frantzìscu Pìgliaru

Sa Regione tenet 8 provintzias:

Provìntzia de Aristanis (cap. Aristanis) Provìntzia de su Campidanu de Mesu (cap. Seddori e Biddexidru) Provìntzia de Carbònia-Igrèsias (cap. Carbònia e Igrèsias) Provìntzia de Casteddu (cap. Casteddu) Provìntzia de Nùgoro (cap. Nùgoro) Provìntzia de Ogiastra (cap. Tortuelie e Lanusè) Provìntzia de Tàthari (cap. Tàthari) Provìntzia de Terranòa-Tèmpiu (cap. Terranòa e Tèmpiu)

Cultura[modìfica | edit source]

Festas

Sa Sartiglia: Aristanis Su Redentore 29 Austu: Nùgoro Sa essida de sos Candaleris (La faradda di li Candareri) 14 Austu: Tàthari Sa essida de sos Candaleris 14 Austu: Nùivi Sos martires turritanos: Portu Turre Sa festa de Santu Simpriziu 15 Maju: Terranòa Sa festa de Sant'Efisiu:1 Maju: Casteddu

Sa die de sa Sardigna - Festa de su populu Sardu

Turismu[modìfica | edit source]

S'isula est portada a nùmene pro sas localidades turisticas suas, e intra custas podimus amentare sa Costa Smeralda, sa tzitade de Terranoa (Olbia) e totta sa Gallura, sas isulas de Sa Madalena e Caprera, sa tzitade catalana de S'Alighera, pro sas calas ispantosas de s'Ozastra incastradas in sas falèsias calcàreas artas: Cala Goloritzè, Cala Luna, Cala Gonone e puru pro s'internu sou, e in particulare su Gennargentu. In sos ùrtimos annos in su Sud ant fraigadu paritzas locandas e sìtios turìsticos (a SE Crabonaxa e Muraera a SO Santa Margarida de Pula, Chia). Interessantes pro su turismu s'archeologia sas Ìsulas de s'Arcipèlagu sulcitanu (Santu Antiogu e San Pietro): in custu arcipèlagu in su perìodu Maju - Làmpadas faghent oe galu sa pisca de su Tunnu Ruju (Tunnus Tynnus) cun sos brancos de tunnos chi benint dae s'Atlànticu, in fase riprodutiva.

Boghes curreladas[modìfica | edit source]

Cullegamentos de foras[modìfica | edit source]