Jump to content

Istoria de Sardinnia

Dae Wikipedia, s'entziclopedia lìbera.
(Reindiritzadu dae Istoria de sa Sardigna)

Artìculu printzipale: Sardigna.


Articulu in logudoresu

Istatua agattada in Làconi

Sa istoria de sa Sardìnnia pertocat su chi est sutzedidu a s'isula de Sardìnnia.

Posta in su Mare de Mesu otzidentale, sa Sardìnnia dae s'antigorju est istada unu logu de bisita pro chie si poniat a naigare dae un'ala a s'atera de su Mediterraneu, in sa chirca de si pigare materias primas e de cummertziare.

Bandera de Sardigna
Istòria de Sardigna

Rica de materias primas e de abba, sa Sardinnia est semper istada logu favoridu pro la populare. Fit in custa manera chi pro s'isula, in s'istoria sua, fit de profetu s'insularidade propia e su logu istrategicu in ue fit posta. Sa sienda istorica e culturale sarda tenet medas riferimentos a culturas chi fint naschidas in logu, ma fintzas a cussas de sos meres coloniales chi si ant leadu sa Sardinnia in su tempus.

Sigundu a una tesi de s'istudiosu fentomadu sardu Juanne Lilliu, s'istoria sarda tenet comente carateristica su chi issu li naraiat una "costante resistentziale", est a narrer sa pelea de sa zente sarda contra a sos imbasores: cando sa Sardinnia patiat sa tirannia coloniale, sos muntagninos in particulare ant mantennidu sa cultura sarda chi est arribada a nois puru, oe in die.

Altare preistoricu de Monte d'Accoddi, s'unica ziqqurat de su Mediterraneu.
Su matessi argumentu a sa minuda: Sardigna preistòrica, Sardigna prenuràgica e Sardigna megalìtica.

S'olmina umana prus antiga in Sardinnia est de una muninca nada Oreopithecus bambolii, chi at bividu unos 8,5 miliones de annos faghet. In su 1996 ant iscobertu unu poddighe umanu, chi benit dae su 250.000 AC, in sa regione de su Logudoro[1].

Umanos modernos fint cumpartos in su Paleoliticu superiore: un'ossu de poddighe ant atzapadu in sa gruta de Corbeddu, a chirriu de Ulìana[2]. Ant agatadu restos umanos de su Mesoliticu in sa gruta de Su Coloru, in su Laerru[3].

Giai in s'edade de pedra, Monte Arci at tentu un'importu mannu. Su vulcanu antigu fit unu de sos puntos in ue prus si podìat agatare pedra de tronu (ateramente nada "ossidiana"), chi si podiat impreare pro fagher trastos pro segare, in prus de punta de fritza. De pedra de tronu si nde podet agatare como puru.

Su Neoliticu est cumintzadu in Sardinnia in su millenniu de ses AC, cun sa cultura de sa tzeramica cardiale. A pustis, cun su fenomenu megaliticu si aìant isvilupadu in su matessi tempus culturas de importantzia manna, comente cussa de Otieri e de Altzaghena in su Neoliticu tardu e cussa de Abealzu-Filigosa e Monte Claro in su Calcoliticu.

Sa cultura de sos dolmen, cumintzada a s'agabbu de su millenniu de tres AC, fit cumparta cun elementos tipicos de s'Europa otzidentale.

Fraigamentos preistoricos e prenuraghesos chi sunt tipicos de sa Sardinnia sunt sas domus de Janas, sas istatuas a tipu Menhir e sos dolmen.

Su matessi argumentu a sa minuda: Tziviltade nuraghesa.
Nuraghe Ruju de Tzaramonte

S'edade de brunzu in Sardinnia tenet comente caratteristica su fraigamentu de istruturas connoschidas comente nuraghes: in Sardinnia si nde podent agatare galu prus de 7000. Su nuraghe prus fentomadu est cussu de Barùmini in sa provìntzia de su Campidanu de Mesu. Sos sardos antigos aìant fraigadu sos nuraghes ind unu tempus chi andat dae su 1800 a su 1200 AC, ma medas los ant impreados fintzas a cando fint bennidos sos romanos. Carateristicas de custu periodu sunt fintzas sos putos sacros (pro esempiu in Santa Cristina, Sàrdara) e sas losas de sos zigantes.

Semus a connoschentzia chi sos sardos fint in cuntatu cun sa zente de Mitzène, chi si poniat a cummertziare cun s'ala otzidentale de su Mare de Mesu. Ateros cuntatos cun tzitades cretesas, comente Kydonia, sunt làdinos pro more de sas iscobertas archeologicas fatas in Sardinnia[4]. S'arresonu chi sos sardos podiant esser sos Shardana, unu de sos populos de mare chi aìant postu a ferru e a fogu s'Egitu e ateros tretos de su Mediterraneu orientale, est unu fatu pro calicunu istudiosu, comente a Giovanni Ugas de s'Universidade de Casteddu, ma est a lu refudare pro calicunu ateru[5].

Su nòmene etotu de Sardìnnia dìat poder benner dae Sardus (connoschidu tra sos romanos comente Sardus Pater), unu eroe de sa paristoria nuraghesa.

Apoderamentos fenitzios

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]
Su matessi argumentu a sa minuda: Istòria de Sardigna fenìtziu-pùnica.
Colunnas in Tharros

Dae su segulu de oto AC, sos fenìtzios ant fundadu paritzas tzitades e colonias in s'ala de josso de sa Sardinnia; Tharros, Bithia, Sulcis, Nora e Karalis (Casteddu[6]). Nanchi sos fenitzios benìant dae sa regione chi est oe su Lebanu e in su Mare de Mesu fentomada fit s'atividade issoro de mercadores.

Sa Sardinnia fit ind unu logu istrategicu meda, ca fit in mesu intre Cartàghine, Ispagna, su rìu Rodanu e su tretu italianu de tziviltade etrusca. In prus, su sartu a chirriu de Iglesias fit de importu mannu pro sa presentzia de metaddu e zingu. Sas colunias las aìant fundadas in puntos istrategicos, a s'ispissu penisuleddas o isulas chi fit fatzile a defensare.

A pustis de sos fenitzios, bennidos sunt sos Cartaghinesos, chi si aìant conchistadu cussa parte de su Mediterraneu a curtzu de su 550 AC. Ant sighidu a isparghinare s'influentzia issoro a s'ala otzidentale e meridionale de sa Sardinnia, dae Bosa a Kalaris. Aìant appenas fatu un'imperju. Plenipotentziarios, nados Sufetes, fint postos a gubernu de sas tzitades, ponende a cultibu campos de trigu e ateros tipos de laore.

Su matessi argumentu a sa minuda: Sardigna e Còrsica.

In su 240 AC, in sa prima gherra punica, sos sordados cartaghinesos aìant pesadu un'abbolotu. Custu at dadu a sos latinos, chi calchi annu a innantis aìant bintu a sos cartaghinesos in su mare a curtzu de Terranoa e ocupadu Sulcis, s'ocasione zusta pro conchistare sa Sardinnia e nde fagher una colonia issoro. In su 238 AC, sos romanos aìant ocupadu s'isula intrea chene resistentzia peruna. Si aìant postu in logu de sos cartaghinesos a cuntrollare un'infrastruttura giai isvilupada e urbanizada (a su mancu in sos pianos). Paris cun s'isula de Còssiga, sa Sardinnia fit una provintzia in suta de unu pretore. Impare a sa Sitzìlia e a s'Afriga de su Nord, sa Sardinnia fit sa luscia prus manna de Roma, fintzas a cando sos romanos no aìant conchistadu peri s'Egitu in su primu segulu AC.

Che est pesadu un'abbolotu, chi nde fint a ghia duos nobiles sardo-punicos, a pustis de sa derrota manna romana in Cannae (216 AC). Un'esertzitu romanu de 23.000 sordados, in suta de Titu Manliu Torcuatu, aìat bintu a sas fortzas sardo-punicas in alliantzia bochinde a 12.000 omines. Sos gai nados Sardi Pelliti (sardos cun manta de pedde[7]), chi bivìant in logu de muntagna, aìant fatu resistentzia pro prus de unu segulu, e nànchi Marcu Tzetziliu Metellu los aìat bintos petzi in su 127 AC.

Anfiteatru de Casteddu.

In suta de su dominiu romanu, su latinu fit bennidu a limba de su prus de sa zente, diveninde su chi est como su sardu modernu. Sa cultura punica fit comuncas forte meda, a su nessi fintzas a su primu segulu DC. Tharros, Nora, Bithia, Antas e Monte Sirai sunt como monumentos archeologicos de importu.

Su zeografu Tolomeu aìat iscritu chi in Sardinnia istaìant paritzas tribù[8]. In su 212 dontzi abitadore de s'imperju, e duncas sos sardos puru, divenìant tzitadinos romanos cun s'editu de Caracalla. Tando su prus de sos sardos, chi faghiant parte de Municipia e Coloniae, lu fint giai, francu sos muntagninos de Barbaza. In s'imperju de Diocletzianu, in s'annu 286 sa Sardinnia faghiat parte de sa diotzesi italiciana, e de sa diotzesi suburbicaria italiciana in suta de s'imperadore Costantinu, in s'annu 324. Custu fintzas a cando sos vandalos non si ant pigadu s'isula issos puru, in su 456.

Zente vandala, gota e bizantina

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]
Su matessi argumentu a sa minuda: Istòria de Sardigna vàndala e Istòria de Sardigna bizantina.
Creia bizantina de Santu Juanne de Sinis

A pustis chi s'Imperju Romanu de Ponente fit rutu in disgrassia, sa Sardinnia fit leada paritzas bortas. In su 456 sos Vandalos, una tribù germanica orientale chi benìat dae s'Africa de susu, aìat ocupadu sa costera de s'isula. Sos de s'Imperju Romanu de Oriente si la aìant torrada a pigare, ma no fit coladu tempus meda chi sos Vandalos aìant impostu su poderiu issoro peri totu s'isula. In su 553, sa Sardinnia si torrat a pesare cun Goddas, unu gotu.

In su 534, sas fortzas vandalas, chi fint minoreddas, si arrendent de sighida a sos Bizantinos; tando, s'isula divenìat parte de s'Imperju Bizantinu, e cumprendida comente provintzia in sa meria pretoriana de Africa. Su gubernadore de su logu fit in Calari. In sas gherras goticas, s'isula fit colada deretu in manu de sos Ostrogotos, ma un'esertzitu chi benìat dae Cartaghine e sa derrota de sa resistentzia germanica in continente aìat torradu a affirmare su cuntrollu bizantinu. In cussu annu, sa Sardinnia faghiat parte de s'Esarcadu de Africa, fintzas a s'agabbu suo pro more de sos Àrabos in su 700.

Unu de sos pagos sardos chi si benit a ischire in custu periodu est Ospitone, chi fit a cabu de sos muntagninos o barbaritzìnos (zente de Barbaza). Sigundu a calchi litera de papa Gregorju Primu, in Sardinnia bi aìat sa cunvivèntzia de sardos latinizados e cristianizados (sos "provintziales" o provinciales) e de sardos chi galu mantenìant cultura pagana (gens barbaricina). Ospitone, cumbertidu a sa Cristianidade in su 594, aìat fatu a manera de cumbertire peri a sos ateros muntagninos. Sa cristianitzazione, de cada manera, fit a longu posta in suta de s'influentzia de sa cultura bizantina.

Bandera istoriga de sa Sardinnia

Dae su 705-706 in susu, sos Saraghìnos de s'Africa de susu (chi sos Arabos aìant conchistadu de pag'ora) aìant cumintzadu a dare infadu a sa zente chi bivìat accant'e mare. Particulares a pizu de sa situatzione politiga de sa Sardinnia, in sos segulos a sighire, fartant meda. Pro more de sos atacos saraghinos, in su segulu de noe sos sardos aìant lassadu Tharros a favore de Aristanis, a pustis de prus de 1800 annos de ocupadura; Calari, Portu Turre e ateras tzitades aìant fatu sa matessi fine. Bi aìat nova de un'atera bardana saraghina in su 1015-1016 dae sas Baleares, e chi nde fit a cumandu Mujāhid al-ʿĀmirī (latinizadu in "Musetu"), ma s'imbasione la aìant firmada sos Judicados sardos cun s'amparu de sa flota pisana e genovesa, chi aìat cramadu papa Beneìttu VIII.

Su matessi argumentu a sa minuda: Judicadu sardu e Istòria de Sardigna sennorile e comunale.
Judicados sardos

Dae su segulu de ùndighi fit cumparta un'istitutzione nada "Judicadu" (dae su latinu jūdicātus). Su titulu de "judiche" (judex) collìat s'erentzia de su gubernadore bizantinu a pustis de s'Esarcadu africanu de su 582. In su segulu de oto e de noe sas bator alas, chi dipendìant dae Calari, fint semper prus indipendentes, e sos Bizantinos si bidìant atesu dae su Mare Tirrenu cando sos Arabos aìant conchistadu sa Sitzilia in su 827. Una litera de papa Nigola Primu, in s'864, faghet tzinnu de sos judiches sardos, e s'indipendentzia issoro la at a abberguare un'atera litera de papa Juanne VIII, chi lis naraìat "prìntzipes". A su cumintzu de s'epoca de sos Judicados, in Sardinnia bi aìat 330.000 persones, e de custas 120.000 fint liberas. Custas fint in suta de sos curadores (funtzionarios de su logu), chi fint issos puru suzetos a su judiche, amministradore de sa justìssia e cumandante de s'esertzitu. Péri sa cresia fit potente, e tando aìat lassadu de su totu su ritu orientale. S'arribu, in su segulu de undighi, de mànagos comente a sos benedetinos, camaldolesos e ateros chi accudìant dae su Mezzogiorno italianu, dae sa Lombardia e dae sa Proventza (mescamente sos de Montecassino, Saint-Victor de Marseille and Vallombrosa), aìant mezoradu sa laurera chi fit tando profundamente sutisvilupada. Sos condaghes de sos monasterios, chi tenent contu de cambios de propiedade, sunt una fonte de importu mannu pro s'istudiu de s'isula e de sa limba sua in sos segulos de undighi e de dòighi. A pizu de sos fizos de tzeraccos, sos condaghes de Santu Pedru de Silki, in Tàtari, e de Santa Maria de Bonaccattu ammustrant differentzias tra regiones sardas chi dìant àer influentziadu su tassu de supravivèntzia de sas feminas, mancari bochinde a sas pitzinnas[9]. Su monasteriu de Bonacatu fit ind unu logu in ue su pastoriu fit s'atividade prus importante, e duncas in ue sas feminas fint de pagu profetu; in cussu sartu, su tassu de genere est a favore de sos omines. Peròe, in sa regione de Santu Pedru de Silki, in ue s'economia non ziraìat petzi cun sos pastores, su tassu de genere est normale.

Bi aìat chimbe Judicados, pro su chi nde podimus ischire: su de Agugliastra (Ozzastra), Torres (Logudoro), Calari, Arbaree e Gallura. Su Judicadu de Agugliastra si lu aìat papadu chito cussu de Casteddu, e cussos de Arbaree e Logudoro (e mancari Gallura) fint impare in su segulu de undighi.

Basìlica de Saccargia, s'esempiu prus mannu de architetura romanico-pisana in Sardinnia

Sos riformadores gregorianos aìant ispinghidu a unu cuntatu prus mannu tra sa Sardinnia e sa penisula italiana, de manera ispetziale ca sos judiches bolìant fraigare monasterios cun managos continentales. In su segulu de doighi, sos judicados sardos aìant juradu fidelidade a su papa, chi los at postos in suta de s'Artzidiòtzesi de Pisa, arribande a brincare fintzas cussa de Casteddu.

Sos judicados fint a s'ispissu brigande s'unu cun s'atteru, e aìant fatu medas cuntzessiones de cummertziu cun sos Pisanos e Genovesos. Sas Republicas Marinaras italianas, in pagu tempus, fint divènnidas su mere de s'economia sarda.

In su segulu tardu de doighi e in cussu de trèighi, sos bator Judicados fint colados in manu a familias istranzas, e cussas sardas fint impare a issas. Arbaree fit colada a sa familia cadelana de Cervera-Bas in su 1185; in su 1188, Casteddu si la aìat pigada sa familia Massa de sa Republica de Pisa; sa Gallura, cund una coja (tando bi aìat una femina, Elena), fit dominiu de un'atera familia pisana, Visconti, in su 1207. Petzi su Judicadu de Torres fit totu de familias sardas abberu, ma fit agabbadu in su 1259 cun sa morte de s'urtima judichessa sua, Adelasia. Un'annu a innantis, in su 1258, sos ateros Judicados e sos Pisanos che aìant bogadu s'urtimu judiche de Calari. Su judicadu de Gallura at bividu unu pagu prus a longu, ma zente inimiga a sos de Visconti, in Pisa, in su 1288 che aìat bogadu a fora s'urtimu judiche galluresu, Nino, amigu de Dante Alighieri.

In su matessi tempus, Tatari si aìat declaradu issa etotu unu comune liberu in alliantzia cun Genova. In su segulu de batòrdighi, sa Sardinnia orientale fit in suta de sos Pisanos. In sas terras sardas chi si aiant pigadu sos pisanos e sos genovesos, a parre de s'istòricu John Day, sos meres si cumportaiant in manera coloniale. Su Judicadu de Arbaree, imbetzes, abbarraìat s'unicu Judicadu sardu fintzas a su 1420. Sa fregura prus fentomada de cussu periodu, Elianora, fit a cumandu de Arbaree in su segulu tardu de batordighi; aìat mezoradu e postu sa base pro su chi dìat esser istada sa leze sarda in balore fintzas a su 1827, sa gai nada Carta de Logu.

Su matessi argumentu a sa minuda: Rennu de Sardigna.
Su matessi argumentu a sa minuda: Istòria de Sardigna aragonesa.

In su 1323 sos Aragonesos in suta de Pedru, fizu de re Giagu Segundu, fint isbarcados in sa Sardinnia de josso, a curtzu de Iglesias. Fint intervennidos sos Pisanos, ma sos Aragonesos los aìant bintos sìat in mare sìat in terra, custringhèndelos a lassare su trettu casteddaju e cussu galluresu, e mantenende petzi su casteddu de Calari. In su 1353 Marianu IV de Arbaree, in alliantzia cun sos de Doria, aìat fatu gherra a sos Cadelanos, binchendelos in Decimum e lompende a Tàtari, ma non faghìat a occupare Casteddu. Sa paghe de Seddori (1355) che at fatu pesare unu periodu de pasu, ma sa disamistade fit torrada in su 1395, cun sos de Arbaree chi si pigaìant su prus de s'isula, francu calicunu portu. Peroe, in su 1409 sos Aragonesos che aìant bogadu una flota Genovesa chi benìat pro amparare a sos Sardos, e at literalmente segadu a cantos s'esertzitu issoro in sa battalla de Seddori cund unu derrota manna pro sos Sardos. Aristanis, su capu de logu de Arbaree, fit ruta in su 29 de Martzu de su 1410. S'urtimu judiche fit custringhidu a si bender su chi bi abbarraìat in su 1420, pro 100.000 fiorinos.

Sa battalla de Seddori (pintura de Giovanni Marghinotti)

S'indipendèntzia perdida, su dominiu ispagnolu (cadelano-aragonesu a primu, ispagnolu a pustis dae su 1479), impare a unu feudalesimu de s'antigorju e s'iscoberta de sas Amerigas, at cajonadu unu disacatu mannu pro sa Sardinnia. Bi aìat unu azicu de tempus in ue sos sardos parìant ischidados in suta de su nobile Lenardu de Alagon, marchesu de Aristanis chi fit resessidu a bincher a s'esertzitu ispanigu in su 1470, ma cussa pagu ispera fit posta a agabbu cando lu aìant bintu in sa battalla de Macumere (1478). Non fit de azudu su fatu chi a s'ispissu sa Sardinnia la ponìant a ferru e a fogu sos Saraghinos, e chi bi aìat medas epidemias de pesta (malas fint mescamente cussas in su 1582, 1652 e 1655).

Su matessi argumentu a sa minuda: Istòria de Sardigna ispagnola.

In su segulu de sèighi, sos Ispagnolos aìant fraigadu turres a bardia de su mare pro bider in antis si bi aìat perigulu de iscurrera ottomana. In su 1637, una flotta frantzesa aìat irrobadu Aristanis.

Sa Sardinnia fit in mesu a briga tra istados tra su 1700 e su 1720. Cando fit dada a s'imperadore Caralu de VI in su 1714, Filippu V de Ispagna si la at torrada a pigare in su 1717, ma in su 1720 sas potentzias europeas aìant isseberadu de dare sa Sardinnia a Vittoriu Amedeu de Savoia, faghende cambiu a mala gana cun sa Sitzilia chi prima tenìat. Fit tando chi, pro sorte, sa Sardinnia divenìat propiedade italo-piemontesa.

In suta de sos Piemontesos

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]
Su matessi argumentu a sa minuda: Istòria de Sardigna sabàuda e Rivolutzione sarda de su 1794.
Juanne Maria Angioy intrande a Tàtari (1795)

In su 1793 sos Sardos aìant catzadu fora a sos frantzesos. In su 23 de Frearzu de su 1793, Domenico Millelire, chi fit a cumandu de sa flota sarda, aìat peri bintu a curtzu de sa Madalena sa flota de sa Republica Frantzesa, in ue bi fit Napoleone Bonaparte (tando tenente). Millelire fit su primu a tenner una medàllia dorada a balore militare de sa Marina Italiana. In su matessi mese, sos Sardos aìant firmadu un'isbarcu frantzesu in s'ispiagia de Cuartu Sant'Aleni. Gratzias a custa binchida manna, sos Istamentos sardos tenìant s'ispera de pigare su matessi deretu chi aìant sos continentales, presentende a re Vittoriu Amedeu III chimbe preguntas. Issu, peroe, no nde cherìat nemmancu s'intesa.

Tra sos sardos, su discuntentu fit tantu chi ind un'abbolotu in Casteddu, in su 28 de abrile de su 1794, aìant mortu a duos piemontesos. Custu fit su cumintzu de una pelea gherrada peri totu s'isula, sa revolutzione sarda (nada in italianu moti rivoluzionari sardi o vespri sardi), chi fit agabbada cando sos Sardos nche aìant catzadu fora dae Casteddu a sos funtzionarios piemontesos. In su 28 de Nadale de su 1795, zente protestende in Tàtari contra su regìmene feudale aìat ocupadu sa tzittade. In su 13 de Frearzu de su 1795, pro pònner unu frenu a un'abbolotu chi fit bulluzende in totue, su vicerè Filippo Vivalda aìat dadu a Juanne Maria Angioy, mazistradu Sardu, su podere de alternos, est a nàrrer su podere de fagher cosa pro contu de issu. Peroe Angioy, chi fit a s'ala de su populu sardu, aìat biazadu peri totu sas biddas, pedinde s'agabbu de su feudalesimu e bolènde fagher de sa Sardinnia una repùblica[10][11] a costazu de sa Frantza revolutzionaria; ma bi aìat tropu lealistas, e tando lu aìant custringhidu a sì nche fuire a Parigi dimandende s'amparu de sa Frantza.

In su 1799, s'esertzitu frantzesu aìat catzadu a re Caralu Emanuele IV dae su Piemonte, e tando movìat a Casteddu (frade suo, Vittoriu Emanuele I, fit ghiradu a Torinu petzi in su 1814). A s'agabbu de su segulu de degheòto, aìant torradu a abèrrer sas universidades de Tàtari e Casteddu. In su 1823, Vittoriu Emanuele I aìat fatu s'editu de sas chiudendas, una leze chi proibìat su bene comunu e nche faghìat intrare su cuntzetu de propiedade privada; custu nche at pesadu polemica manna tra sos Sardos. In su 1847, in suta de re Caralu Albertu, cun sa Fusione Perfeta fit agabbada s'autonomia amministrativa de sa Sardinnia, chi como divenìat parte de s'Italia (prima nada "Terramanna") in totu e pro totu. Sa fusione perfeta est istada sa base de s'istadu tzentrale italianu, pro comente lu connoschimus oe in die.

Su matessi argumentu a sa minuda: Istòria de Sardigna cuntemporànea.

Cun s'aunimentu de sa penìsula italiana in su 1861, su Regnu de Sardinnia cambiaìat nòmene in "Regnu de Italia". Dae su 1855, s'eroe Giuseppe Garibaldi si aìat comporadu su prus de s'isula de Caprera in sa Madalena, a ue est acudidu cando aìat perdidu sa tzitade sua de Nitza. Sa domo, fatoria e tumba sua sunt como su museu (Compendio Garibaldino) prus bisitadu in totu sa Sardinnia.

In su 1883, su primu trenu at biazadu tra Tàtari e Casteddu, e in custa deghìna de annos si ant isvilupadu sos servìtzios publicos: istradas, digas, iscolas, cundutos e acuedotos, mescamente in sas tzitades.

In sa prima gherra mundiale, sa Sardinnia at pagadu meda in contu de mortos, meda de prus cunforma sa media italiana; sos soldados sardos de sa brigada tataresa aìant pigadu paritzas medàllias e ateros onores pro si àer distinghidu in su trintzeramentu. In su pustigherra, su parlamentu italianu aìat aprovadu unu prozetu de leze (nadu legge del milione), in ue si ponìat unu milione de francos pro isvilupare infrastruturas e incorazare sa creschida economica. Peroe, petzi unu biculu de custu fundu ant dadu, e cussu pagu chi abbarraìat lu ant ispendidu pro Casteddu ebbìa.

Pratza Roma de Carbonia

S'iscritora Grazia Deledda at bintu su premiu Nobel pro sa Literadura in su 1926.

In su periodu fascista, cun sa politica de autarchia, unu muntone de istranzos acudidu dae cada cuzone de Italia at postu a cultibu paritzos paules. Sas comunidades prus mannas fint in su sartu aristanesu, in ue zente veneta aìat fundadu Mussolinia (como nada Arborea), e in cussu s'aligheresu, in ue ateros continentales aìant fraigadu Fertilia. Aìant fundadu fintzas sa tzitade de Carbònia, chi fit chito unu logu de minera.

Sa repressione de su gubernu fascista fit chene piedade. Antonio Gramsci, unu fundadore de su partidu comunista italianu, si nche fit mortu in presone a pustis chi lu ant arrestadu. Sos fascistas aìant pigadu a fusiladas a s'anarchicu Michele Schirru a pustis de àer ischidu chi issu pensaìat a bochire a Benito Mussolini.

Sa Sardinnia fit teatru de gherra manna in sa segunda gherra mundiale; sos bombardamentos ant fatu dannu mannu in sas tzitades de Casteddu e s'Alighera. Sa gherra in Sardinnia fit posta a agabbu in su tardu 1943, cando sa Wermacht tedesca fit tucada pro andare in Còssiga. Fit goi chi s'isula, impare a su Mezzogiorno italianu, divenìat libera.

Republica Italiana e Autonomia Sarda

[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]
Bisura de Casteddu moderna e chirrios a curtzu

In su 1946, su 60% e passa de sardos aìat botadu pro sa monarchia, tantu cantu in Italia de josso, ma a botu populare una pariga de dies a pustis s'Italia fit comuncas zirada a repùblica.

In su 1948, sa Sardinnia tenìat pro sa prima bìa dae sa fusione de su 1847 una calchi forma de autonomia in logu, mancari limidada meda si posta a paragone cun sas ateras e mescamente cussa sitziliana. Sas primas eletziones de sa regione sarda fint istadas in su oto de maju de su 1949. Intro de su 1951, sa malaera fit binta cun sutzessu, gratzias a s'amparu de sa Fundatzione Rockefeller. In sos matessis annos, su miraculu economicu italianu si at bidu in Sardinnia puru, mescamente in su campu turisticu faghende ispatziu a logu de ricones comente sa Costa Smeralda (chi sos sardos li naraìant prima Montes de Mola o Monti di Mola in gadduresu). Oe in die, unos deghe miliones de zente est in Sardinnia dontzi annu.

Cun sa creschida turistica, su carbone aìat perdidu importantzia. De cada manera, deretu a pustis de sa segunda gherra mundiale ricos imprendidores italianos aìant cumintzadu unu prozetu de cumbertida industriale, su gai nadu piano di rinascita, cun sa punna de dare prus infrastruturas a s'isula. Custu bidìat sa fraigada de noas istradas, imbuschimentu, terra de cultivassione e, subratotu, unu muntone de cumplessos industriales. Custu prozetu est istadu unu faddimentu mannu, pro neghe de su pretziu artu chi si depìat pagare in contu de carradura. In sos annos Chimbanta e Sessanta, medas sardos fint custringhidos a disterrare non petzi in Italia de susu e de tzentru, ma fintzas in su restu de Europa (subratottu in Germania, Frantza e Bèlgiu); in prus, ateros medas aìant lassadu sa bidda issoro pro si nche andare in sas tzitades (mescamente Casteddu, Terranoa e Tàtari), in ue su traballu si podìat agatare prus a discassu.

In sos annos Sessanta medas, chi fint pastores e massajos, divenìant operajos, e ateros aìant agatadu traballu in sas bases militares noas, fraigadas subratotu pro sa NATO. Oe in die puru, su 60% e passa de terachias militares italianas est totu in Sardinnia, chi si isterret pro nemmancu unu dècimu de su territoriu italianu e in ue sa populatzione sua contat prus pagu de su 2,5% italianu[12]; totus sas bases militares postas a pare cumprendent prus de 35.000 etaras, impreadas pro isperimentare armas perigulosas in logu de gherra[13][14]. Dae tando, bi at semper istadu unu movimentu de protesta chi si ponet in pensamentu pro su dannu ambientale chi sos militares sunt faghende in terra sarda.

Cun sa crisi internatzionale de s'ozu de pedra in su 1973, medas operajos fint abbarrados chene prus traballu pro campare.

Intr'e s'ateru, sa crisi economica e sa farta de traballu aìant cajonadu unu tassu criminale artu meda, chi si podet iscumbatare in cosas comente sos secuestros de persone (in suta de s'anonima sarda) e unu tzertu abbolotu politicu: tra sos annos Setanta e Otanta unu fiotu de trumas armadas, subratotu de idea comunista o indipendentista (o totu e duas impare), aìant postu bombas e fatu paritzos atentados terroristigos[15][16][17].

In su 1983, pro sa prima bia, unu militante de unu partidu natzionalista sardu fentomadu meda, su Partidu Sardu de Atzione, fit presidente de sa regione. Custu no nche bogat su fatu chi, in s'impestantu, fint naschidos ateros movimentos indipendentistas galu prus radicales: calicunu bi la at fatta a divènner unu partidu in sos annos Novanta. In su 1999, a pustis de unu periodu longu abberu de italianitzatzione, totus sas limbas de Sardinnia fint co-uffitziales impare a s'italianu (su reconnoschimentu abbarrat petzi formale, peroe).

Oe in die, sa Sardinnia est una regione europea chi campat subratotu cun su turismu e su tertziàrju. Sos isfortzos fatos ant imminorigadu s' handicap de s'insularidade, pro esempiu cun cumpanzias aereas low cost e sa tecnologia.

  1. SardegnaCultura, Le più antiche tracce della presenza umana (in italianu), in sardegnacultura.it. URL consultadu s'8 freàrgiu 2015 (archiviadu dae s'url originale su 28 ghennàrgiu 2015).
  2. (EN) The human fossils from Corbeddu Cave,. Sardinia: a reappraisal. Spoor, F., 1999 (PDF), in eva.mpg.de. URL consultadu s'8 freàrgiu 2015 (archiviadu dae s'url originale su 24 cabudanni 2015).
  3. Paolo Melis - Un approdo della costa di Castelsardo, fra età nuragica e romana (in italianu) (PDF), in eprints.uniss.it. URL consultadu s'8 freàrgiu 2015 (archiviadu dae s'url originale su 20 santugaine 2013).
  4. C.M.Hogan, 2008
  5. Stephen L. Dyson and Robert J. Rowland, Archaeology And History in Sardinia From The Stone Age to the Middle Ages: Shepherds, Sailors, & Conquerors (UPenn Museum of Archaeology, 2007: ISBN 1-934536-02-4), p. 101.
  6. Si depet notare chi, prima chi sos pisanos si aìant pigadu sa tzittade, in sardu sa tzitade si naraìat Càlari e sa zente chi benìat dae in ìe Calarèsu (chi est galu, oe in die, abbarradu comente sambenadu).
  7. Est dae Chicheròne chi dae custu nomìnzu, cun su cale sos romanos pigaìant in ziru a sos sardos reberdes, fit naschidu e est ancora in impreu su faeddu de menisprètziu peddone pro inditare una persone ruza o pagu educada.
  8. Ptol. III, 3.
  9. R.J.Rowland, 1982.
  10. Idee di Sardegna, Carlo Pala, Carocci Editore, 2016, pp.77
  11. Sardinia, Dana Facaros & Michael Pauls, 2003
  12. Internal colonialism in Western Europe: the case of Sardinia - Katjuscia Mattu
  13. Sardegna, servitù militari - Official regional website
  14. Sardinia and the right to self-determination of peoples, Document to be presented to the European left University of Berlin - Enrico Lobina
  15. Sardinia, a political laboratory - GNOSIS, Italian Intelligence Magazine, in sisde.it. URL consultadu su 9 nadale 2011 (archiviadu dae s'url originale su 18 nadale 2007).
  16. The Dynamics of Subversion and Violence in Contemporary Italy - Vittorfranco Pisano, Hoover Institution Press (1987)
  17. Il codice barbaricino - Paola Sirigu, Davide Zedda Editore